În iunie am început să intrăm încet, încet, în vacanța editorială care urmează inevitabil după Bookfest. Însă asta nu înseamnă că n-am avut de unde alege cele 10 cărți interesante pentru articol. Din contră, a fost la fel de dificilă ca întotdeauna selecția.
Luna asta avem, ca de obicei, parte de diversitate: de la continuări mult-așteptate (Un zeu năruit, de Kate Atkinson, și ultimul volum al Trilogiei Moscova, de prolificul Simon Sebag Montefiore), la apariții de excepție apărute în traducere română la foarte scurt timp după ediția originală (biografia lui Leonardo da Vinci, de Walter Isaacson, un volum de colecție, și romanul laureat anul trecut cu Premiul Goncourt, Ordinea de zi, de Éric Vuillard), cărți istorice din timpul Primului și celui de-Al Doilea Război Mondial (însemnările unui soldat german în România ocupată, În spatele frontului. Marele Război așa cum l-am văzut eu, decembrie 1916–iunie 1918, de Gerhard Velburg, și jurnalul unei femei anonime despre Berlinul ocupat de sovietici, O femeie din Berlin. Însemnări de jurnal din 20 aprilie până în 22 iunie 1945, dar și o reeditare necesară: Mai este oare acesta un om?, de Primo Levi, una dintre cele mai cutremurătoare mărturii ale experienței lagărelor naziste), un nou debut în literatura română (Un cal într-o mare de lebede, de Raluca Nagy) și două recuperări (Drumul spre casă, de Yaa Gyasi, un roman despre experiența sclaviei în lumea modernă, și Femei cu bărbați, un nou volum de proză scurtă semnat de Richard Ford, un autor care n-a reușit să convingă publicul cititor român prin romanele sale, poate va reuși s-o facă prin povestiri).
Vă doresc lecturi frumoase și răcoroase!
Un zeu năruit, de Kate Atkinson (trad. Irina Negrea)
Dacă în Viață după viață Atkinson prezintă posibilele vieți ale Ursulei Todd în timpul celui ce-al Doilea Război Mondial, Un zeu năruit propune o schimbare a perspectivei, în centrul atenției fiind acum fratele Ursulei, Teddy, căpitan de bombardier în timpul conflagrației. Autoarea dislocă voit cronologia evenimentelor, ceea ce face să aflăm înainte de vreme amănunte din viața lui Teddy, dar, paradoxal, acest lucru nu diminuează, ci amplifică suspansul relatării, lăsându-ne să ne întrebă, cu fiecare capitol parcurs: cum de s-a ajuns aici? Romanul este, printre altele, o reflecție etică asupra războiului și, în contextul morții, asupra a ceea ce înseamnă a fi de partea binelui sau a răului.
„Atkinson continuă să scrie, așa cum a făcut în Viață după viață, despre atrocitățile războiului, într-o proză clară, cu detalii intense… Fie că e vorba despre stoicul Teddy, despre pragmatica lui soție, despre fiica lor incredibil de egoistă, sau despre nepoții lăsați în voia sorții, absolut toate personajele lui Atkinson, mai devreme sau mai târziu, le vor frânge inimile cititorilor.” (Booklist) (© Editura Art)
Leonardo da Vinci, de Walter Isaacson (trad. Louis Ulrich)
Pe baza a mii de pagini din uluitoarele carnete ale lui Leonardo și a noilor descoperiri despre viața și opera sa, Walter Isaacson țese o narațiune care unește arta și știința lui. El ne arată cum geniul lui Leonardo s-a bazat pe deprinderi pe care le putem îmbunătăți în noi înșine, precum curiozitatea pătimașă, observația atentă și o imaginație atât de jucăușă încât cocheta cu fantezia. Creativitatea sa, asemănătoare cu cea a altor mari inovatori, provenea din poziționarea la intersecția științelor umaniste cu tehnologia. Leonardo a jupuit carnea de pe fețele cadavrelor, a desenat mușchii care mișcă buzele și apoi a pictat cel mai memorabil zâmbet din istorie în Mona Lisa. A explorat matematica opticii, a demonstrat felul în care razele de lumină lovesc corneea și a creat iluzii prin schimbarea perspectivelor în Cina cea de Taină. Isaacson descrie, de asemenea, dragostea de o viață a lui Leonardo pentru punerea în scenă a unor producții teatrale, susținute de picturile și invențiile sale.
Abilitatea lui de a combina arta și știința, simbolizată de desenul care s-ar putea să-l reprezinte pe el însuși într-un cerc și un pătrat, rămâne rețeta trainică a inovației. Viața sa ar trebui să ne reamintească cât de important este să imprimăm, atât în mintea noastră, cât și în cea a copiilor noștri, nu doar cunoașterea primită, ci și dorința de a o pune în discuție – de a fi imaginativi și, asemenea neadaptaților și rebelilor talentați din toate epocile, de a gândi diferit.
„A citi această biografie magnifică a lui Leonardo da Vinci înseamnă a face o călătorie prin viața și opera uneia dintre cele mai extraordinare ființe umane din toate timpurile, în compania celui mai șarmant, informat și intuitiv ghid imaginabil. Walter Isaacson este deopotrivă un adevărat savant și un scriitor fascinant. Și ce bogăție de învățăminte în aceste pagini.” (David McCullough) (© Editura Publica)
O femeie din Berlin. Însemnări de jurnal din 20 aprilie până în 22 iunie 1945, de Anonima (trad. Radu-Mihai Alexe)
Din 20 aprilie până în 22 iunie 1945, o tânără germană consemnează în grabă, cu riscul de a fi prinsă și pedepsită, pe caiete școlare și pe bucățele de hârtie teribila experiență a ultimelor săptămâni de război, când Armata Roșie a ocupat Berlinul. Apoi transcrie întreaga poveste, transformând-o într-o teribilã confesiune despre supraviețuire, compromis și curaj. Astăzi, jurnalul ei este considerat una dintre cele mai importante mărturii despre efectele devastatoare pe care cel de-al Doilea Război Mondial le-a avut asupra vieților oamenilor obișnuiți. Talentul narativ al autoarei, stilul său onest și demnitatea cu care spune nu doar povestea ei, ci şi a sute de alte femei, fără ură și autocompătimire, fac din această carte un document istoric autentic și totodată o copleșitoare și necesară lecție despre condiţia umană.
„Să citești O femeie din Berlin într-o după-amiază este o experiență senzorială marcantă: simți cum pereții parcă se apropie unul de altul, aerul devine mai dens, țipetele copiilor care se joacă afară capătă un aer lugubru. Această carte te captivează întru totul, este un jurnal cu un lirism aparte, care îți lasă cicatrici adânci.“ (The Observer) (© Editura Humanitas)
Ordinea de zi, de Éric Vuillard (trad. Mona Apa)
20 februarie 1933, o zi banală de iarnă berlineză. În salonul luxos al reşedinţei preşedintelui Republicii are loc o întâlnire secretă între douăzeci şi patru de mari industriaşi germani şi oficiali nazişti de rang înalt veniţi să ceară sprijin financiar pentru Partidul Naţional-Socialist înaintea alegerilor legislative. Satisfăcuţi de perspectivele care li se oferă, magnaţii îşi deschid larg pungile, gest care va avea consecinţe cumplite pentru întreaga lume.
12 martie 1938, anexarea Austriei este în curs. În acea zi menită să rămână în istorie, jurnalele de ştiri înfăţişează o armată motorizată în mişcare, o forţă teribilă, inexorabilă. În spatele propagandei ţesute cu talent de Goebbels se desfăşoară însă un surogat de Blitzkrieg, căci panzerele se defectează unul după altul pe drum. Adevărata istorie a Anschlussului este departe de imaginea cunoscută îndeobşte. Nu tăria de caracter sau hotărârea nestrămutată a unui popor aduc victoria, ci o combinaţie între intimidare şi cacealma.
Prin această relatare intensă şi captivantă, Éric Vuillard avertizează cu privire la pericolul orbirii voite şi aminteşte că, în ultimă instanţă, cel mai rău deznodământ nu este inevitabil.
„În Ordinea de zi, laureatul Premiului Goncourt 2017 disecă modul în care o succesiune de mici laşităţi au deschis calea nazismului triumfător.” (Paris Match)
„Ordinea de zi este o carte sinistră, amuzantă şi inclasabilă, nici relatare istorică, nici roman – sau ambele în acelaşi timp. Pe scurt, Vuillard a inventat un gen. Ar trebui să i se dea un nume.” (L’Opinion) (© Editura Litera)
Cerul roșu al amiezii, de Simon Sebag Montefiore (trad. Alexandra Fusoi)
O misiune sinucigașă în spatele liniilor inamice și o poveste de dragoste tulburătoare într-o Rusie devastată de război.
Încarcerat în Gulag pentru o crimă pe care nu a comis-o, Benia Golden se alătură unui batalion disciplinar alcătuit din cazaci și condamnaţi, ce urmează să lupte împotriva naziștilor. Într-o zi caniculară din iulie 1942, el și camarazii lui sunt trimiși într-o misiune sinucigașă în spatele lini-ilor inamice. Dar oare e vreun trădător printre ei? Singurele două certitudini ale lui Benia sunt că înaintarea trupelor lui Hitler către răsărit va fi necruţătoare și că se poate încrede orbește în iapa sa, Șosete Argintii.
Alternând între bătăliile la care ia parte Benia pe câmpiile din sudul Rusiei și planurile pe care le trasează Stalin la Kremlin, între povestea de dragoste a lui Benia cu o infirmieră italiană și aventura fiicei lui Stalin cu un jurnalist aflat și el pe Frontul de Est, romanul lui Montefiore este o poveste plină de pasiune și curaj, în care supravieţuirea e o luptă de zi cu zi, trăda¬rea e omniprezentă, iar moartea pândește la fiecare pas.
„Un povestitor înnăscut, care aduce la viaţă cunoașterea sa enciclopedică asupra istoriei ruse într-o proză sclipitoare. Montefiore dovedește că istoricul care caută adevărul trebuie să apeleze nu doar la cercetări minuţioase, ci și la creativitate.” (The Washington Post) (© Editura Trei)
Drumul spre casă, de Yaa Gyasi (trad. Irina-Marina Borțoi)
Ghana, secolul al optsprezecelea. Două surori vitrege se nasc în sate diferite, fără ca vreuna să ştie de existenţa celeilalte. Una din ele se va căsători cu un englez şi va duce o viaţă confortabilă la Castelul Cape Coast. Cealaltă va fi capturată într-un raid care are loc în satul ei, închisă în acelaşi castel şi vândută ca sclavă. Drumul spre casă urmăreşte vieţile paralele ale acestor surori şi ale descendenţilor fiecăreia, de-a lungul a opt generaţii: de la Coasta de Aur la plantaţiile din Mississippi, de la Războiul Civil american până la epoca jazzului în Harlem. Extraordinarul roman scris de Yaa Gyasi pune în lumină moştenirea împovărată de suferinţe a sclaviei atât pentru cei care i-au căzut pradă, cât şi pentru cei rămaşi în urmă, şi arată modul cum memoria ei este gravată în sufletul naţiunii americane.
„Mulţumită talentului înnăscut de povestitor al autoarei, cartea îi oferă cititorului o înţelegere viscerală atât a realităţilor sălbatice ale sclaviei, cât şi a traumelor provocate de aceasta, de-a lungul secolelor.” (The New York Times)
„Gyasi împărtăşeşte capacitatea neaşteptată a lui Toni Morrison de a cristaliza, într-un singur eveniment, impac tul moral şi emoţional al sclaviei. Nici un roman nu a ilustrat cu mai multă forţă modul în care rasismul a devenit instituţionalizat în această ţară.” (Vogue) (© Editura Litera)
Mai este oare acesta un om?, de Primo Levi (trad. Doina Condrea Derer)
S-au scris multe cărți despre supraviețuirea în lagărele de concentrare naziste, însă nici una ca aceasta.
„Primo Levi s-a născut în 1919 la etajul patru al unui bloc «oarecare» de apartamente din Torino și, în afara unor «întreruperi forțate», a continuat să trăiască acolo în compania mamei sale până în 1987 când s-a aruncat pe casa scărilor și a murit. Cea mai lungă întrerupere a fost din septembrie 1943 până în octombrie 1945 și i-a furnizat materialul central al carierei sale de scriitor: trei luni într-un grup de partizani dintr-o mișcare de rezistență împotriva ocupației germane, două luni într-un lagăr de internare fascist, unsprezece luni la Auschwitz [III] și alte nouă în diverse lagăre rusești de refugiați. În 1946, la 27 de ani, în ciuda faptului că lucra cu normă întreagă pe un post de chimist, Levi a scris despre timpul petrecut în lagărul de concentrare. Mai este oare acesta un om? este considerată acum o capodoperă.” (Tim Parks, The New York Review of Books)
„Triumful identității umane asupra patologiei distrugerii produse de om strălucește aproape oriunde în scrisul lui Levi. Din multe motive, cărțile sale sunt unice în abundenta literatură despre Holocaust.” (Toni Morrison) (© Editura Art)
Un cal într-o mare de lebede, de Raluca Nagy
Rosalyn are 24 de ani și este studentă la Londra. Cu un corp invadat de o boală ciudată, cu o poveste amoroasă complicată și o familie disfuncțională, la capătul puterilor, ea decide să plece cu o bursă de un an la Tokio, pentru a studia limba japoneză. Întâlnirea șocantă cu o cultură impresionantă va funcționa ca o oglindă necruțătoare, care o va ajuta să se desprindă de trecut și să se vindece.
„În ego-ficțiunea Ralucăi Nagy despre Japonia nu se întâmplă practic nimic: nu există intrigă, în sensul occidental, după cum ne avertizează autoarea încă de la început. Dar se petrece o întâlnire radicală a europeanului cu un Celălalt extrem, care îl face să simtă organic – la modul propriu – distanță culturală și provocarea umană. Un cal într-o mare de lebede este pur și simplu narațiunea polisenzorială și în același timp auto-reflexivă, etnografică și personală, perplexă și totodată firească până la limită intimității, a acestei experiențe.” (Vintilă Mihăilescu) (© Editura Nemira)
În spatele frontului. Marele Război așa cum l-am văzut eu, decembrie 1916–iunie 1918. Însemnările unui soldat german în România ocupată, de Gerhard Velburg (trad. Ştefan Colceriu)
„Gerhard Velburg, soldat de ocazie, pleacă din garnizoanele din Germania, ajunge, pentru scurtă vreme, alături de alți intelectuali de formație, în capitala surprinzător de ofertantă a unei țări balcanice, ca să-și descopere umanitatea ultimă într-un sat uitat de pe malul brațului Borcea, în câmpia altfel fără sfârșit și fără relief a Bărăganului. Velburg își petrece la Fetești cea mai mare parte a șederii lui în România. Izolat de freamătul istoriei, soldatul nu are decât două îndeletniciri: se ocupă cu paza bacului și e membru al unui birou de evidență a populației. În mod cu totul excepțional e convocat la deszăpezirea căii ferate spre București, merge în două rânduri în capitală, unde face cu oroare cunoștință cu centrul de tranzit al armatei de ocupație instalat la Malmaison, și se lasă vizitat de istoria mare, în persoana Kaiserului însuși, aflat în trecere prin Fetești la 14 octombrie 1917. La plecarea definitivă din România, ajunge să-și declare iubirea pentru români, dincolo de ideologii și de strategii geopolitice. Meritul esenţial al volumului lui Gerhard Velburg este, spre deosebire de un simplu jurnal de război, felurimea vocilor care-l întrupează. Avem de-a face cu vocea unui războinic, a unui intelectual și a unui om pur și simplu. Vocile sunt cu atât mai autentice cu cât sunt mai dilematice. Însă fals Velburg nu cântă niciodată.“ (Ștefan Colceriu) (© Editura Humanitas)
Femei cu bărbați, de Richard Ford (trad. Vali Florescu)
Nimic din ceea ce ține de pasiune și vulnerabilitate nu-i este străin lui Richard Ford, unul dintre marii maeștri ai prozei americane. Cele trei povestiri „lungi” din Femei cu bărbați se învârt în jurul iubirii romantice și al formelor ei incomplet digerate, punând reflectorul pe triunghiuri amoroase, căsătorii ratate, tați și fii, idealizări și bruște căderi în realitate. Ford își surprinde protagoniștii în momentul adevărului, îndelung, dar imposibil de evitat: o plimbare în parc care se poate transforma în tragedie, o vacanță de Thanksgiving cu atmosferă de plumb, certuri cu potențial seismic, un Crăciun înghețat, un scandal într-un bar. Personajele celor trei povestiri – un adolescent care se luptă cu înstrăinarea dintre părinții lui, un comis-voiajor în criza din mijlocul vieții, un scriitor aspirant, o mamă singură – au cel puțin un lucru în comun: distanțele imense care îi separă de cei aflați în imediata apropiere. (© Editura Vellant)
Cumpără cărțile din librăria online Cărturești (click pe titluri și/sau coperte)! Ai un discount special Bookaholic – 15% reducere dacă introduci codul 0ADYT44K atunci când faci comanda, la check out.
