Cei care au încă aplecare să evadeze din cotidian și să arunce un ochi pe marile dezbateri intelectuale ale Occidentului, nu vor fi ratat ultimele revelații ale științei cognitive și vor fi auzit cu siguranță de Tversky, Kahneman, Thaler, Slovic și alții. Mai toate științele umaniste trec astăzi printr-un proces de recalibrare pentru că psihologia și sociologia experimentală au demonstrat convingător că oamenii gândesc și acționează altfel decât credeam. Citeşte tot articolul
• 3, 4 și 5 mai, începând cu ora 19.00, la Tranzit.ro (str. Gazelei 44, București – zona Rond Coșbuc). Intrare liberă, doar pe bază de rezervare. Spectacol nerecomandat celor sub 16 ani.
• Un spectacol de teatru documentar independent, creat de regizorul Robert Bălan și scriitoarea Elena Vlădăreanu, sub umbrela Asociației Art No More. Citeşte tot articolul
De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. De la gesturile cele mai firești pe care le poți memora în compania unui cățel sau a unei pisici, până la adevărurile care ți se arată târziu, Lavinia Bălulescu ne împărtășește câte ceva din limbajul și aventurile descoperite în compania cățeilor, pisicilor, „găinuțelor” și puilor de șoim.
Joi, 15 iunie 2017, ora 17:00, Colegiul Noua Europă vă invită la O altfel de salată de vară (în stil iugoslav), o discuție despre literatură, prietenie, război, drame și mârșăvii ale oamenilor, cu scriitorii Daša DRNDIĆ (Croația), Dragan VELIKIĆ (Serbia) și Filip FLORIAN (România). Citeşte tot articolul
Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: să zicem că sunteţi în drum spre Mega şi în faţa voastră a aterizat o farfurie zburătoare. Din ea iese un marţian simpatic. Se apropie, îşi dă jos ochelarii de soare şi întreabă: „Care e treaba cu voi, oamenii?”. Grea întrebare! Grea chiar şi dacă v-o pune copilul de 10 ani în drum spre şcoală sau vărul de la ţară după a cincea bere. Darămite pusă de un marţian într-o întâlnire de gradul trei! Aşa cum se întâmplă deseori, aveţi doar două soluţii: prima ar fi să bâiguiţi ceva ininteligibil şi să o luaţi la fugă - nu înainte de a pune pe facebook un selfie cu marţianul. A doua ar fi să îi daţi o carte care se cheamă „Sapiens” şi să speraţi că înţelege englezeşte. Citeşte tot articolul
De la Colț Alb al lui Jack London la Fram, ursul polar al lui Cezar Petrescu, de la Zdreanță al lui Tudor Arghezi la gâscanul Martin al Selmei Lagerlöf, scriitorii au întreținut de-a lungul timpului relații auctoriale dintre cele mai diverse cu lumea necuvântătoarelor. Limita dintre lumea umană și cea animală este deseori prea fină pentru a mai putea fi respectată, iar comportamentele se hibridizează creând personaje literare distincte. Am pornit această rubrică de la întrebările Cum arată universul domestic al scriitorilor, ce animale populează zi de zi bibliotecile lor, ce tipuri de tabieturi scriitoricești dezvoltă împreună? Ce împrumută și cum se influențează reciproc. Olga Ștefan ne poartă în lumea canină și felină a trecutului și prezentului ei, ne povestește despre însemnătatea unui prieten și a alibiurilor pe care acesta ți le poate oferi, dar și despre cât de important e să adopți și să integrezi o altă ființă în viața ta.
*** Mă-ndrept spre casă, butonez pe fb, îmi îngheață mâna, n-are importanță, bag pe chat în continuare, o tipă îmi zice cât de nașpa e la ea la lucru, eu o dau pe glumițe, prind un smiley, hihi, ce bine, hai că-i mai zic una, una și-atât, să nu forțăm, totuși. Și-odată aud din spate o voce arțăgoasă: neșimcitu' dracului! Mă-ntorc, da, așa-i, e o babă. Alături de ea, un copil, hm, oare care-i faza? Împucitule, zbiară baba din nou. Înțepenesc, băi, asta la mine urlă, și cum mi-a zis, frate, împuțit, ce torpilă de cuvânt, mi s-a ridicat părul! Mă pomenesc că strig: eeu? Și iar, mai domol, un pic speriat c-am răcnit în halul ăla: eu? Nu tu, zice baba, ăla, și arată cu degetul undeva, în spatele meu. Privesc peste umăr. Wtf, nu e nimeni! Mă uit nedumerit la bătrână, habar n-am ce să fac, aș putea să-i zic să se ducă acasă, că e ok, ceva de genu’. Hai să mergem, buni, spune copilul. O prinde de mână și o trage încet după el. Bătrâna îl ascultă. Îi urmăresc o vreme, apoi mă reîntorc la tipa de pe fb, cea cu job nasol – na, să vezi fază, ai timp să-ți pove? Îmi răspunde imediat – scz, am intrat la oră. Citeşte tot articolul
