“Cris, să-ți spun ceva. S-a descoperit o chestie uimitoare. Ți-o recomand”, îmi zice unul dintre prietenii care mă ajută să mă mut, trăgând de două sacoșe mari pline cu cărți. “Ce?”, întreb curioasă, cărând mai ușoarele pungi cu haine. “Kindle-ul!”, răsuflă prietenul punând sacoșile jos. Ceilalți băieți aprobă râzând. “Cris, data viitoare îți mutăm Kindle-ul, atât!”. Ca să vezi, chiar îl aveam în geantă. “Pot să mi-l mut și singură, mersi. Vedeți că mai sunt șase sacoșe jos”.

Dar da, ăsta e unul dintre momentele când urăști cărțile. Sutele de cărți, citite majoritatea, pe care le cari ca melcul dintr-o parte în alta. Când am terminat facultatea, am trimis o mare parte acasă, la ai mei. Și în timp mai mai tot dus sacoșe. Degeaba. Tot o grămadă de pungi de Mega pline cu cărți am avut de cărat (nu eu, băieții cei simpatici, binevoitori și visători la Kindle). Și sunt grele! Au fost și mai grele când le-am dat adresa greșită (altă scară) și au urcat o parte dintre ele până la șase, dar asta-i altă poveste. 🙂 Am scăpat vie, e ok.

Le “urăsc” și acum pentru că nu știu dacă vor încăpea în biblioteca ce vine săptămâna viitoare. Și, dacă nu încap, nici altă bibliotecă nu încape aici, așa că iar voi sta cu ele înșirate, la dispoziția motanilor cu chef de joacă. Iar dacă încap, în câteva luni vor fi din nou prea multe (da, cumpăr și pe Kindle, dar nu prea mult…) și o să mă plâng iar de lipsă de spațiu, visând la o bibliotecă imensă. Fix în centrul Bucureștiului, că nu m-aș muta mai departe din considerente de spațiu. Sau zgomot. Sunt animalul ăla urban prin excelență care vrea să fie în mijlocul lucrurilor. Și la maxim cinci minute de mers pe jos de terasele preferate.

Măcar dacă le-aș citi pe toate! Și pentru asta le “urăsc” uneori. Cumpăr compulsiv (mai ales la tărgurile de carte) și apoi unele rămân necitite. De ce? Habar n-am. Pe unele le redescopăr mai târziu, de altele nu am chef, ca să nu mai vorbesc încă o dată de lipsa de timp de care ne plângem cu toții.

Le “urăsc” și atunci când e 2 noaptea, mai am 100 de pagini de citit dintr-o carte pe care nu pot s-o las din mână și la 10 dimineața am o prezentare. Pe care n-am terminat-o, evident. Așa câ stau până la 3-4, mă trezesc la 7, fac varză ppt-ul și mă duc cu cearcăne și căscând la întâlnire, gândindu-mă la orice altceva decât la cum creștem awareness-ul brandului.

Le “urăsc” și când nu fac asta. Când muncesc prea mult (mai precis ineficient) sau ies la bere și un pitic mic, dintr-un colț de creier încă nealcoolizat, mă ceartă că am șase cărți începute de câteva luni și o ard aiurea în loc să citesc. Sau când pur și simplu pierd timpul fără să fac nimic.

“Urăsc” uneori cărțile și din motive mai subtile. Atunci când o carte dă cu mine de toți pereții, când îmi răvășește lucrurile în care cred, când îmi revelează adevăruri inconfortabile, când recunosc în ea patternuri personale, când îmi spune că situația nu e chiar așa, când îmi dă gândurile alea neliniștitoare, care sapă încet la temelie. Cărțile alea care duc la conflicte interioare, vai ce enervante sunt! 🙂 Cum a fost Lucrarea Iubirii.

Le “urăsc” și atunci când implicațiile emoționale sunt foarte mari. După o despărțire, sunt “cărțile alea” pe care le asociezi cu persoana, cu momente, cu stări. Și, când ești cel mai praf emoțional, la ele te întorci, căutând semne, motive, legături. Sau te blochezi față de ele sau față de autori. Mai sunt și cărțile primite de la persoane care au murit. Mi-e frică de ele.

Ah, să nu mai vorbim de cele citite atunci când te îndrăgostești. Când totul e incert, clasa a șasea, banca de la geam. “Oare de ce mi-a dat cartea asta?”, “Oare ce vrea să spună?”, “E clar, nu-i place de mine. Mi-am dat seama din fragmentul ăsta de două rânduri”. Și cauți semnale, confirmări, ca la jocul ăla cu petalele “mă iubește, nu mă iubește”. Ca să nu mai zic că brusc lista ta de lecturi suferă modificări substanțiale în funcție de preferințele persoanei pe care ai crush-ul. Măcar Coelho să nu citească. 🙂 Sau Fifty Shades deși, cum dragostea asta e oarbă, cine știe ce profunzimi pline de înțelesuri  ascunse am găsi și pe acolo.

Mă mai enervează și când simt că-mi scapă printre degete. Că nu înțeleg, că e mai mult, că mă depășește. E frustrant, îți vine să dai cu cartea de pământ și să-ți faci abonament la bibliotecă pentru niște teorie. Din păcate, nu fac asta și trec mai departe.

Sau când mi se servește replica: “bine, mă, tu ești cu capul în cărți, habar n-ai de viața reală, nu știi pe ce lume ești, crezi că tot ce zboară se mănâncă”. Mrrr-grrr. Și da, le “urăsc”, mai ales, și că sunt prea multe și pentru că nu voi avea niciodată timp să le citesc. Nu poate, măcar infinitezimalul ăla care contează.

Cam așa cu “ura” pentru cărți. Sunt curioasă voi când ați avut gânduri necurate la adresa cărților. 🙂

Cristina Foarfă

freelancer pe proiecte de comunicare online, a lucrat ca Head of Creative la Fourhooks și redactor Metropotam.ro; colaborări în presa culturală: Dilema Veche, Observator Cultural, Cultura; co-autor al romanului colectiv Rubik


10 comentarii
  1. AvatarClaudia

    Sa vedeti cum e sa muti biblioteca de sute de mii de volume (multe vechi si prafuite) si apoi sa le inventariezi… chiar ajungi sa le urasti!!!

    Reply
  2. AvatarLorelei

    Eu momentan mă chinui să termin cărțile pe care le avem în format fizic (vreo 15-20 la număr) înainte să îmi cumpăr altele (deși este foarte greu, mai ales că se apropie Bookfest). Problema cu spațiul o am și eu. O să mă mut într-o lună, două și vreau să-mi iau o bibliotecă mare, unde să le pun pe toate 😀

    Reply
  3. AvatarAdriana Oltean

    Interesant si frumos este cand esti anticar, ai zeci de mii de carti care abia incap intr-un apartament de 100mp, si tot mai sunt momente in care pentru somn ai de ales intre baie si masina, ca te dau cartucile afara din casa…e domnul meu drag, care sper sa nu se mai mute 🙂

    Reply
  4. AvatarAnamaria Czap

    Și eu le “urasc”!!!! Mai ales ca de jumătate de an m-am mutat dintr-un apartament intr-o garsoniera și acum toată biblioteca mea este “imprastiata” în mai multe colturi ale orașului, pe la prieteni cu mai mult spațiu 🙁 …..Momentan m-am oprit din cumpărat cărți (sunt curioasa cât mă va tine…:) ) și le împrumut printr-un super proiect numit Bookster.ro ;)….Deci salvez spațiu!!!!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *