La British Council, a început clubul de carte dedicat scriitoarelor britanice, eveniment inițiat de Clubul Scriitoarelor, în parteneriat cu British Library, întâlnire ce se desfășoară lunar. Clubul Scriitoarelor este un proiect care-și propune să promoveze scriitoarele din România și din străinătate.
Prima întâlnire a fost dedicată volumului Valurile de Virginia Woolf, discuția fiind moderată de Erica Ciucă (Clubul Scriitoarelor), iar invitată a fost Ioana Bâldea Constantinescu (jurnalist Radio România Cultural și scriitor).
Ioana Bâldea Constantinescu: “Am citit Valurile acum 10 ani prima oară și a fost o carte de care m-am îndrăgostit, iar acum, la 10 ani distanță, mi-am reconfirmat faptul că din tot ce a scris Virginia Woolf, volumul Valurile îmi place cel mai mult. Cartea aceasta dinamitează cumva cam tot ce se făcea la nivel la naratologie atunci, e o carte care, în cultura populară actuală, mie îmi face trimitere la două lucruri – la muzica lui Philip Glass, mă gândesc la filmul “Orele”, care este mult mai impregnat de Valurile decât de Doamna Dalloway și mă duce vizual în filmul lui Terrence Malick – “Tree of life”. Fiecare lectură îmbogățește cumva cartea asta. Am citit-o acum 10 ani și am avut senzația că e despre ceva și am citit-o acum și am senzația că e despre altceva. Aștept cu mare interes următorii 10 ani, mi-am pus deja o bornă mentală, pentru că mi se pare că este o carte care te cucerește exact cum vin valurile vieții peste tine. Valurile este o carte care își schimbă cheia și codul de lectură exact cum îți schimbi dinamica interioară pe măsură ce crești.”
Erika Ciucă: “Fiecare personaj din Valurile reprezintă o valență umană, care este reprezentată în exterior, o individualitate, care nu ține atât de invidid în sine, în sensul că ne definim ca fiind amibițioși sau senzuali sau ludici. Suntem toate aceste lucruri într-o măsură mai mică sau mai mare. Exact asta exprimă cartea. După ce am terminat-o de citit în engleză, m-am apucat de ea și în română. Am rămas la un punct peste care nu am putut să trec în carte. Întâmplător în engleză nu l-am simțit atât de dramatic. Fiecare personaj ajunge într-un punct în care își spune nu pot să trec peste și totuși o face.”
