Un nou studiu, de data aceasta european, demonstrează că cititul pe un suport de hârtie este mult mai benefic pentru cititor decât cel pe suport electronic. Și se vorbește, în primul rând, despre lecturile literare. N-aș vrea să exclam „V-am spus eu!”, fericită că modul meu preferat de lectură câștigă teren, mai ales că studiul în cauză, despre care vă voi povesti, pe scurt, în cele ce urmează, a fost realizat pe un eșantion restrâns: doar cincizeci de cititori. Relevant sau nu, rămâne la latitudinea voastră.
The Guardian a publicat, săptămâna trecută, detalii cu privire la studiul amintit, iar The New York Times făcea aproximativ același lucru, discutând problema tipurilor de lectură, în urmă cu două săptămâni. Cele două articole vor fi surse principale pentru materialul de față. Vă recomand să le citiți și voi, în original, în detaliu (aici și aici).
Așadar, haideți să vedem, succint, de ce cărțile tipărite sunt mai bune decât cele electronice.
În iulie, la o conferință din Italia, Anne Mangen – cea care conduce grupul de cercetători de la Universitatea Stavanger din Norvegia – și Jean-Luc Velay – de la Universitatea Aix-Marseille din Franța – au prezentat concluziile studiului întreprins de ei și colegii lor: cititorii care au folosit ca suport de lectură Kindle au avut rezultate mai slabe în ceea ce privește momentele în care s-au întâmplat anumite evenimente în poveste și ordinea acestora (timp și provizorat). La polul opus, cititorii care și-au îndeplinit sarcina de lectură pe hârtie nu au avut probleme atât de mari în legătură cu reconstituirea intrigii prozei date.
De ce? „When you read on paper you can sense with your fingers a pile of pages on the left growing, and shrinking on the right. You have the tactile sense of progress, in addition to the visual … [The differences for Kindle readers] might have something to do with the fact that the fixity of a text on paper, and this very gradual unfolding of paper as you progress through a story, is some kind of sensory offload, supporting the visual sense of progress when you’re reading. Perhaps this somehow aids the reader, providing more fixity and solidity to the reader’s sense of unfolding and progress of the text, and hence the story”, încearcă Mangen să explice. Până una alta, supoziția ei pare de bun simț, însă niciodată nu m-am gândit că simțul tactil joacă un rol atât de important în citirea unei cărți.
În rest, prestația cititorilor a fost, în mare parte, asemănătoare, spre deosebire de un studiu de anul trecut, cu cititori pe iPad: cititorii Kindle și cei ai volumelor tipărite au dat cam același randament în ceea ce privește empatia, decorul, personajele, locurile acțiunii.
Precum puteți observa și mai sus, studiul a fost realizat pe 50 de cititori cărora li s-a dat o proză scurtă (28 de pagini) de Elizabeth George de citit; jumătate au citit-o pe Kindle, iar jumătate de pe o carte tipărită. Apoi acestora li s-au dat câteva teste, iar punctajele obținute au ajutat la crearea tabelului de mai sus. Important de menționat este că doar doi dintre participanți citeau, în mod obișnuit, de pe Kindle. O cercetare viitoare va folosi, spune Mangen, mai mulți cititori „experimentați” pe Kindle – este posibil ca, astfel, să se schimbe datele problemei (de exemplu, sunt convinsă că puberii care citesc pe tot felul de device-uri de când au învățat primele litere vor avea rezultate mult mai bune la un astfel de test).
Studiul de față este sprijinit și de altul anterior, de anul trecut, din Norvegia – 72 de liceeni au citit texte tipărite sau în format PDF. Primii au înțeles mult mai bine textele respective.
„We need to provide research and evidence-based knowledge to publishers on what kind of devices (iPad, Kindle, print) should be used for what kind of content; what kinds of texts are likely to be less hampered by being read digitally, and which might require the support of paper. I’m thinking it might make a difference if a novel is a page-turner or light read, when you don’t necessarily have to pay attention to every word, compared to a 500-page, more complex literary novel, something like Ulysses, which is challenging reading that really requires sustained focus. That will be very interesting to explore” conchide cercetătoarea din Norvegia.
Pe final, trebuie să vă spun că nu mă surprinde deloc studiul acesta – nu de alta, dar mie îmi este mult mai greu să mă concentrez când citesc e-book-uri decât când citesc cărți tipărite -, dar e bine să ai o confirmare că nu ești singurul „ciudat” :). De altfel, evit pe cât posibil să am lecturi mari, complicate, online, pe computer, tablete sau e-readere. Așa că mi s-ar părea foarte interesant ca, în viitorul apropiat, să se facă o distincție în funcție de conținut: dacă acesta este unul lejer sau foarte scurt, să fie în format electronic; dacă nu, să fie tipărit. Voi ce părere aveți?
Sursă imagine principală