Citesc o ştire surprinzătoare – oră de lectură obligatorie în şcoli începând cu toamna aceasta. Vreţi să-mi spuneţi că apune moda comentariilor literare învăţate de-a gata şi că se pune accentul pe lectură? Nu pot să cred!
Mai precis, treaba asta e făcută să combată analfabetismul funcţional – adică citim, intră pe o ureche, iese pe alta, afectează doar ochii, nu pricepem nimic. Clasic.
În clasele I-IV va exista săptămânal o oră de lectură unde copiii vor fi învăţaţi să citească şi să înţeleagă un text, pentru ca din clasa a V-a să fie introduse la fiecare materie secvenţe de lectură. Asta înseamnă că profesorii trebuie să-şi rezerve timp pentru a se asigura că elevii pricep ce citesc. Româna face, bineînţeles, excepţie, fiind rezervată o oră săptămânal pentru asta.
Sincer, mie teoretic mi se pare o idee foarte bună. Mi-e teamă însă de cine şi cum o va aplica. Ca să ne referim doar la română, vorbim de foarte multe ori de profesori slab pregătiţi, care nu pricep ei mare lucru din texte. Foarte curioasă sunt cum se va desfăşura o astfel de oră, sper că nu pe principiul “ce-a vrut poetul să zică aici”.
Am trecut cu oarecare oroare prin facultatea de litere. Pe cât de faini erau profesorii, pe atat de înspaimântătoare erau câteodată opţiunile şi părerile colegelor (colegi erau vreo 4. Din 2-300 de studenti). Ei bine, domnişoarele cu pricina, care în anul 4 de facultate nu citiseră nici măcar un singur scriitor contemporan şi încă învăţau la examene după cartea portocalie de comentarii din liceu, au ajuns, vai, profe de română.
Din păcate, comentariile literare se poartă înca în şcoli. La greu. Interpretarea liberă şi subiectivă e de multe ori exclusă iar la bac oricum nu se uită nimeni la cât eşti de creativ. Site-urile sunt pline de referate numai bune de dat profilor şi de comentarii bune de învăţat pe de rost.
E mult mai comod şi pentru profesori aşa. De ce să ne batem capul când putem dicta un comentariu? De aceea cred că, deşi iniţiativa cu ora de lectură este lăudabilă, problema e undeva mult mai profund.
Trebuie stimulată înţelegerea dar, în acelaşi timp, trebuie stimulate interpretarea, creativitatea şi, până la urmă, pasiunea pentru lectură. Pentru asta e nevoie însă de profesori pasionaţi. Şi aici iarăşi ajungem la marile probleme ale învăţământului, de la salarii la pregătirea profilor.