Umorul imbatabil al lui Mark Twain în materiale proaspăt autentificate

Mark Twain nu avea 30 de ani când era jurnalist la San Francisco Chronicle (numit pe-atunci San Francisco Dramatic Chronicle), în birourile căruia scria 2.000 de cuvinte pe zi (articole sau scrisori, pentru care primea 100 de dolari pe lună), pe care le trimitea apoi cu trăsura în Virginia City, Nevada, la ziarul Territorial Enterprise. Era o perioadă tulbure pentru el, nu știa încotro s-o ia, profesional vorbind (faptul de a nu te fi decis asupra carierei pe care vrei s-o urmezi era intolerabil la 1865), bea mult și avea datorii.

Dacă vă întrebați ce s-a întâmplat cu aceste texte semnate de autorul unor romane devenite demult clasice precum “Aventurile lui Tom Sawyer” și “Aventurile lui Huckleberry Finn”, aflați că multe dintre ele (și mai multe au ars în diverse incendii) au fost scoase de curând la lumină, din mormane de ziare de arhivă, și autentificate de către o echipă de oameni de știință de la University of California, Berkeley, implicată în așa numitul Proiect Mark Twain  – cea mai mare arhivă din lume cu documente care au aparținut scriitorului american.

Vechi de peste 150 de ani, textele – ale căror subiecte sunt destul de diverse (scandaluri, mită, accidente etc) iar gradele de adevăr și umor, la fel de diferite și ele (era recunsocut gustul lui Twain pentru exagerări) – sunt minunate mostre ale scrisului său inimitabil, în care umorul și satira îl trezesc chiar și pe cel mai leneș cititor. Scrisorile, multe nesemnate, dar atribuite tot lui Mark Twain datorită stilului, sunt exemple perfecte în acest sens. Într-una din scrisori, spre exemplu, acesta le contestă polițiștilor din San Francisco profesionalismul numindu-i figuri de ceară (a fost dat chiar și în judecată la un moment dat pe motiv că l-a asemănat pe șeful poliției cu un câine care se-nvârte în jurul cozii); în alta descrie în detaliu cum doi mineri au fost salvați de un cal (subiect pe marginea căruia se presupune că scritorul a exagerat); iar cea mai pesimistă pare să fie cea din 1865 adresată fratelui său, în care îi spune că, din cauza datoriilor, se gândește la suicid.

Aceste mostre, neașteptae chiar și pentru fanii lui Mark Twain, sunt cu atât mai importante cu cât arată – dincolo de talentul de a povesti, pe care, culmea, Twain nu era în stare la acea vreme să ș-l recunoască – vulnerabilitatea unuia dintre cei ai valoroși scriitori americani.

Câteva fragmente din aceste materiale pot fi citite aici, restul vor fi disponibile online în curând pe situl proiectului Mark Twain, urmând ca în viitorul apropiat să apară și într-o carte.

numerocinqmagazine.com, sfchronicle.com