Ei, da, New York Public Library și-a îmbogățit arhivele dedicate artelor spectacolului – care adăpostesc, printre altele, materiale despre inovatori într-ale dansului precum Merce Cunningham, Jerome Robbins și Mikhail Baryshnikov – cu o colecție hip-hop. Prima de acest fel a instituției americane, colecția cupinde o arhivă Michael Holman, artist hip-hop, care de pe la sfârșitul anilor ’70 a făcut mai tot ce se putea face în domeniu: a cântat, a coregrafiat, a impresariat, a filmat, a scris. Citeşte tot articolul
Mark Twain nu avea 30 de ani când era jurnalist la San Francisco Chronicle (numit pe-atunci San Francisco Dramatic Chronicle), în birourile căruia scria 2.000 de cuvinte pe zi (articole sau scrisori, pentru care primea 100 de dolari pe lună), pe care le trimitea apoi cu trăsura în Virginia City, Nevada, la ziarul Territorial Enterprise. Era o perioadă tulbure pentru el, nu știa încotro s-o ia, profesional vorbind (faptul de a nu te fi decis asupra carierei pe care vrei s-o urmezi era intolerabil la 1865), bea mult și avea datorii. Citeşte tot articolul
Diana-Florina Cosmin este... ce vrea ea. Are calitatea aceea specială de a îndeplini orice îşi pune în gând, fiind dintre persoanele pentru care s-au inventat expresii de felul „poate muta munţii”. În momentul de faţă, este redactor-şef al Forbes Life, redactor la revista Forbes România şi colaborează la ediţia românească a Cosmopolitan, unde semnează rubrica „Sex and The Single Girl”.
Interviul cu Diana a fost mai degrabă o conversaţie delicioasă, în faţa unei căni de ciocolată caldă. Am vorbit ore în şir, iar, ascultând-o cum îmi povestea câte şi mai câte, nu-mi venea a crede că tânăra din faţa mea făcuse atât de multe, într-un timp atât de scurt. Începuse foarte devreme, e drept. La vârsta când noi ne jucam cu păpuşile sau alergam o minge ziua-ntreagă, ea îşi crea prima revistă numită, cum altfel, Diana. E nepoată de aviator şi îi place să zboare. Iubeşte lămpile Tiffany şi crede că „fericirea miroase a zambile roz şi vinete coapte”. E visătoare şi nostalgică şi s-ar fi potrivit de minune în Bucureştiul interbelic. Dar, mai presus de toate, Diana este o povestitoare desăvârşită. Citeşte tot articolul
