E marţi şi avem a doua poezie ce poartă semnătura lui Florin Iaru. Cum vă ziceam şi ieri, avem câte una în fiecare zi săptămâna aceasta. Parcă şi-a schimbat un pic stilul faţă de poeziile lui optzeciste pe care le ştim atât de bine, nu?
Gară pentru toți
În Gara de nord, o pereche de picioare în ciorapi negri
sprijinea două buze cît roata carului alegoric.
Din compartiment, însă, le făceau cu ochiul două buze subțiri
ronțăind o pipă care nu era o pipă.
În farmacia gării, alături, un picior cu pîslar se freca de un picior cu sanda.
În localul aceleiași gări, pe sub masă,
altă pereche se aduna și se desfăcea spasmodic, în obscuritate,
înghesuind o bășină timidă.
Deasupra trona o cavitate bucală goală de conținut.
O ceafă amară deschidea o cutie cu călcâie.
La oglindă, niște degete încîrligate
răsuceau o ureche între unghii.
Iar de la toate ferestrele din jurul gării se ițeau numai coate goale
peste care pluteau mațe fripte.
Corpurile dispăruseră misterios și simbolic.
Nu mai rămăsese din biata umanitate
decît un pansament învelit cu halate.
Iar în baie, ascunsă la rece, la recele roșu și ud al serii finale
care mînuia robinetul și cheia,
singuratică, o pereche de coaie,
pe care apa le clătina melancolic.