Dacă m-aţi vizita în fiecare săptămână, v-aş întâmpina, de fiecare dată, cu o casă nouă. Nu cu o altă adresă, ci doar cu mobila mutată în aşa fel încât să credeţi că e prima oară când veniţi în vizită. Biblioteca va fi acolo unde a fost masa. Masa, în locul canapelei. Canapeaua, în bucătărie. Bucătăria, deşi rămâne, din fericire, acolo unde e, nu rămâne niciodată aceeaşi. Locuiesc, de fiecare dată, în mai multe case, chiar dacă cei 40 de metri pătraţi nu se lungesc şi nici nu se lăţesc.
Iar cărţile din bibliotecă, aşa cum nu era deloc greu de ghicit, îşi schimbă aproape săptămânal locul. Secţiunea de teatru decide că nu mai vrea să fie vecină cu poezia. Proza scurtă, de parcă ar fi intrat într-un conflict cu marile romane, îşi ia tălpăşiţa pe un cu totul alt raft. Filosofia, într-o parte. Cărţile de istorie şi sociologie, în alta. Scot uneori cărţile copilăriei în faţă şi le privesc, rând pe rând. Am acolo lecţii pe care nu am mai avut nevoie să le învăţ din viaţă. Se ceartă uneori cărţile între ele cum se ceartă şi oamenii.
Deloc întâmplătoare, aşadar, înfăţişarea bibliotecii mele. A poposit, rând pe rând, în toate colţurile şi unghiurile posibile, în ciuda avertizărilor producătorului de mobilă: „Dacă o mutaţi, să ştiţi că praf o faceţi!”. Am trecut însă împreună peste cabluri, peste dezmembrări, uşi desprinse şi prinse la loc, pete de cerneală şi zile în şir fără să-i şterg praful. Ne-am iertat, reciproc, greşelile: ea, ceara topită din lumânarea pe care i-o aşezasem deasupra fără suport. Eu, cărţile pe care mi le ascunsese temeinic când aveam cea mai mare nevoie de ele.
Şi pentru că nu vreau să vă înscriu cu forţa în clubul celor care-şi schimbă şi toate culorile din casă o dată la doi ani, o să mă opresc numai la câteva idei de recondiţionare sau de construire a bibliotecilor pe care le aveţi deja în casă sau pe care vi le doriţi.
Din categoria bibliotecilor pe care le putem construi singuri acasă dacă am bătut vreodată un cui în perete sau am înşurubat ceva, exemplul de mai sus se poate face cât se poate de simplu. Găsiţi rafturi deja tăiate pe mai multe dimensiuni, iar preţurile sunt cât se poate de mici.
Nici pasăre şi nici avion, ci doar încă una dintre acele biblioteci de nerecunoscut. De la câteva rafturi simple până la ceva care va atrage inevitabil privirile celor care vin în vizită nu trebuie decât să vă puneţi creativitatea la încercare. Şi ştiu că veţi dori să umpleţi în întregime biblioteca astfel recondiţionată, însă un autocolant ca cel de mai sus merită măcar un colţ lăsat la vedere.
Deşi nu mă dau în vânt după roşu, biblioteca de mai sus îmi place foarte mult. Cred că aţi schimba nu doar înfăţişarea bibliotecii cu o astfel de culoare, ci atmosfera întregii case. Sigur că vă trebuie puţin curaj înainte de a trece la o astfel de recondiţionare, dar cărţile care se vor odihni pe urmă acolo şi care vă vor încânta simţurile trebuie să vă dea curaj.
Iată şi un model pentru cei care nu vor să îşi vopsească biblioteca în întregime. Şi dacă aveţi şi copii, rafturile astfel colorate îi vor invita cu mult mai multă căldură la… lectură.
Cum? Nu vă ţineţi cărţile şi în bucătărie? Nu trebuie să vă temeţi că le veţi unge paginile sau coperţile cu gem sau cremă de ciocolată. Ştiu deja că vă place să ronţăiţi câte ceva indiferent de locul în care citiţi. Atâta timp cât le ţineţi departe de ingredientele care se pun direct în ciorbă, cărţile voastre vor fi în siguranţă, chiar şi în bucătărie.
Un alt model care necesită puţin mai mult spaţiu e cel de sus. Mi se pare un exemplu cât se poate de potrivit pentru cei care nu se tem să iasă din tipare şi să îşi organizeze astfel spaţiul diferit. Impresia va fi că vă beţi dimineaţa cafeaua în ceainăria sau librăria preferată: chiar la voi acasă.
Ştiu că v-am cucerit pe deplin cu mini-bibliotecile construite din uşi vechi. Şi mai ştiu că veţi face noi expediţii în căutarea a ceea ce înainte a trecut neobservat. Adevărul e că putem recondiţiona atât de multe şi le putem refolosi, încât sunt aproape infinite felurile în care ne putem aşeza cărţile. Chiar şi aliniate lângă perete, fără să aveţi niciun raft, rezultatul va fi unul cât se poate de frumos. Fiindcă dincolo de titluri şi nume, fiecare cititor împătimit vede lumi nesfârşite, poveşti care se întrepătrund şi un roman care nu are nici început, nici sfârşit.