10 cărți românești de dat în dar de Crăciun

Ultima sută de metri de cumpărat cadouri pentru cei dragi, de Crăciun, începe să se evapore cu o rapiditate care a creat un trafic infernal în București și nervi întinși la maxim. De aceea, ne-am gândit să venim în întâmpinarea voastră cu o listă scurtă de cărți (doar sunt cadoul perfect, nu-i așa?) pe care le puteți oferi drept cadou (sau pe care vi le puteți pune singuri sub brad), așa, să vă mai detensionăm puțin și, sperăm noi, să vă dăm câteva idei bune. Iar pentru că echipa Bookaholic promovează și susține, de câțiva ani, literatura română contemporană, cele zece cărți de dat în dar recomandate sunt semnate de scriitori români. 

Am ales 10 cărți românești de dat în dar de Crăciun dintre cele mai recente apariții editoriale (publicate în urmă cu câteva săptămâni și până la trei, maxim patru luni), cele despre care nu am scris deloc sau am scris prea puțin și, evident, este, vrând-nevrând, o listă personală, reflectând, într-o mai mică sau mai mare măsură, gusturile mele. Veți vedea, prezint (succint) toate cele zece cărți (poezie, proză scurtă, roman, publicistică, eseistică, etc.) la superlativ, căci le consider unele dintre cele mai bune volume ale anului. Chiar și-așa, au rămas multe pe dinafară, doar pentru că au fost tipărite la începutul sau mijlocul anului – sper la o „revanșă” :).

Să vă fie cu folos, așadar!

Și cuvintele sunt o provincie, de Adela Greceanu

– carte de dat în dar oricui iubește poezia de cea mai bună calitate și ceva mai mult –

Nu mă mai satur să citesc și să recitesc poezia Adelei Greceanu, așa că nu puteam să nu profit de ocazie să o recomand, din nou, cu căldură și mâna pe inimă. Vă va plăcea, vă promit, e un hibrid de poezie și proză extrem de fain. Adila este naratoarea poetă și fetița-femeie, provinciala, cea care stă pe margine și ne îndrumă, ne împrumută simțurile, amintirile, observațiile ei pentru a vedea lumea printr-o nouă lentilă. Ea ne emoționează, ne încântă, ne uimește cu candoarea ei, ne surprinde, ne întristează, ne vrăjește. Cum? Luați cartea și veți vedea :). Cuvintele n-au fost niciodată mai minunate. Aici puteți citi un interviu cu autoarea.

Editura Cartea Românească,colecția „Poezie”, 2014, 72 pagini

P.S.: Dacă tot sunt aici, zic că ar fi musai să (vă) puneți sub brad cel puțin încă trei volume de poezie: Bosnia. Partaj, de Miruna Vlada, anaBASis, de Bogdan-Alexandru Stănescu, California pe Someș, de Ruxandra Cesereanu.

 

Cad castane din castani. Amintiri de ieri și azi, de Emil Brumaru și de Veronica D. Niculescu

– carte de dat în dar ludicilor, literaților, celor pe care vreți să-i emoționați, să-i surprindeți pozitiv, să-i puneți pe gânduri –

 Am început de curând volumul scris de Emil Brumaru și Veronica D. Niculescu, Cad castane din castani. Amintiri de ieri și azi, o selecție de texte din rubrica „Diabloguri”, ținută de cei doi autori în „Suplimentul de cultură”, la care se adaugă câteva inedite, la final. Nu mă îndoiam, urmărindu-i de mult timp pe cei doi, că va fi o lectură captivantă. Însă nu mă așteptam să-l am pe „wow” în brațe la fiecare pagină. Viață, moarte, copilărie, vârste, amintiri dulci-acrișoare, joc și joacă, emoție, literatură, poezie, proză, plus multe altele care te țin cu sufletul la gură și cu creionul în mână.

Chiar dacă aș fi, poate, contrazisă de către scriitori, eu cred că volumul este literatură. Și intenționez să gust, zilnic, câte puțin din ea, astfel încât să se termine cât mai târziu.

Editura Polirom, colecția „Ego-grafii”, 2014, 304 pagini

 

Prâslea cel voinic și merele de aur, de Maria Surducan

– carte de dat în dar pasionaților de BD (dar și începătorilor într-ale benzii desenate), celor mici sau mari, celor cărora le plac basmele și ingredientele contemporane presărate peste ele –

Prâslea cel voinic și merele de aur este un roman grafic foarte fain care se trage din trei povești culese de Petre Ispirescu: Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur, Pasărea măiastră şi Lupul cel năzdrăzvan. Așadar, pe lângă Prâslea (al cărui nume este Petru), frații săi mai mari și mai răi, tatăl lor, prințesa (Ileana), ne întâlnim și cu un Lup deosebit și o Pasăre măiastră vicleană, cu un Negru Împărat și niște lumi cu totul și cu totul speciale. Contemporanul se strecoară și, prin elementele sale – pistoale, mașinării jumătate mecanice, jumătate magice, fabrici, petrol, roboți, etc. -, îmbogățește noul basm creat de Maria Surducan. Benzile desenate sunt excepționale, întregesc și dezvoltă povestea. N-o să narez acțiunea, dar vă avertizez că veți fi uimiți de cât de frumoasă este această carte și câte valențe, câte semnificații poartă în ea. Citiți, pentru a vă face o idee, și interviul cu autoarea și ilustratoarea cărții, Maria Surducan.

Editura Vellant, colecțiile „Artă” și „Literatură”, 2014, 96 pagini

 

Abonatul nu poate fi contactat, de Cristina Andrei

– carte de dat în dar pasionaților de literatură română de bună calitate, cititorilor de ficțiune și, implicit, de romane, celor cărora le plac dialogurile fără cusur și narațiunile bine controlate –

Abonatul nu poate fi contactat, scris de Cristina Andrei – jurnalistă de peste douăzeci de ani la TVR -, este cartea care m-a bântuit (în sensul pozitiv) săptămâni întregi după ce am citit-o. Este cel mai bun debut în roman pe care l-am citit pe sfârșit de an. Spuneam, cândva curând, că nu-mi place atunci când găsesc într-o carte prea multe personaje pe care risc să nu le rețin și să le încurc între ele. Ori în romanul acesta sunt atâtea personaje încât logic ar fi fost să las cartea din mână. N-am făcut-o tocmai pentru că ele sunt atât de bine construite, atât de vii, de interesante, încât nu le poți reproșa nimic, ba chiar ești dispus să faci un efort să țeși, mental, legăturile dintre ele. În sensul clasic, acțiunea se petrece în București și cele aproape 400 de pagini au loc în două zile: din Vinerea Mare și până în seara Învierii. Mă amuză că vi-l recomand ca dar de Crăciun având în vedere că este acolo un pasaj în care un personaj feminin primește, în metrou, o carte cu povești de Crăciun, de la un puști care-i spune că n-a nimerit sărbătoarea, dar sigur îi va plăcea cartea. Până la urmă, tot Iisus e personajul principal în ambele sărbători :). Mai adaug dialoguri și narațiune excelent conturate, pături sociale și personaje din medii diverse – de la politicieni la drogați, de la casnici la elevi ș.a.m.d. -, o realitate imediată pe care ajungi să o cunoști din multiple perspective și închei, sperând că v-am convins să o achiziționați.

Editura Nemira, colecția „Cuaternar”, 2014, 376 pagini

 

Prozac 2. 90 de pastile împotriva tristeții, de Adriana Babeți

– carte de dat în dar optimiștilor, dar, mai ales, pesimiștilor, celor ușor deprimați, celor cărora vreți să le aduceți zâmbetul pe chip sau pe care, pur și simpul, vreți să-i bucurați –

Numai numele Adrianei Babeți rostit ar trebuit să fie suficient și să nu fie necesar să explic de ce vă recomand cel mai recent volum semnat de aceasta, Prozac 2. 90 de pastile împotriva tristeții.

După ce anul trecut ne-a încântat și cultivat cu o carte formidabilă (Amazoanele. O poveste, Polirom, 2013), anul acesta ne relaxează și ne transpune într-un spațiu luminos, solar, acolo unde sunt adunate micile bucurii ale vieții. Narate în stilul caracteristic, întâmplările, amintirile, gândurile și trăirile pe care Adriana Babeți ni le împărtășește sunt ca un pansament pus pe rană, într-o lume haotică și suferindă. Ne alină, ne bucură, ne dă speranță, ne amuză. Unde mai pui că asezonează totul cu literatură, fotografii și programul unei zile perfecte! Dau un citat din prezentarea cărții și gata, vă las pe gânduri 🙂 – „O carte antidepresivă și întremătoare cît o tonă de Prozac”.

Editura Polirom, colecția „Ego-grafii”, 2014, 312 pagini

 

Unu + unu (+ unu…). Niște comedii, de Lucian Dan Teodorovici

– carte de dat în dar iubitorilor de teatru, profesioniștilor care se ocupă de teatru, celor cărora le plac surprizele (din ouăle Kinder era să zic) și au o lupă specială pentru a vedea dincolo de „niște comedii” –

În liceu și în timpul facultății citeam teatru așa cum mâncam: zilnic. Apoi, cumva, am fost acaparată de romane, poezii, non-ficțiune, iar piesele de teatru le-am consumat în forma lor finală, pe scenă. Ultimul volum de teatru citit a fost Antologia DramatIS (Cartea românească, 2008) – trei piese de teatru, scrise de Dan Lungu, Cătălin Mihuleac și Lucian Dan Teodorovici. Prozatori de calibru, așadar, care se îmbarcau atunci într-o nouă călătorie, de data aceasta prin lumea teatrului. Întâmplător, Lucian Dan Teodorovici era prezent acolo cu un titlu, Elefanți roz. Elefanți galbeni. Și oameni, care își face loc, transformată, și în Unu + unu (+ unu…). Niște comedii, cea care este, de departe, piesa mea favorită, alături de cea care deschide volumul, Unu + unu (+ unu…).

Îmi plac situațiile create de Lucian Dan Teodorovici, comicul cu accente dramatice, umorul acela care ascunde și poartă în el valențe profunde, umane, câteodată absurde, personajele lui, toate parte din lumea în care trăim. Spuneam, mai sus, că este o carte de dat în dar și profesioniștilor. Asta pentru că mi-aș dori ca aceștia să nu lase piesele de teatru de aici în stadiul acesta, ci să le transpună pe scenă.

Editura Cartea Românească, colecția „Teatru”, 2014, 168 pagini

 

Scrisori către Mihai, de Răzvan Petrescu

– o carte de dat în dar nostalgicilor, celor cu simțul umorului, celor dispuși să se piardă în epistole literare cu cap și coadă și vână și tot ce vreți –

Scrisorile lui Răzvan Petrescu către bunul său prieten Mihai (Michel Simion) sunt scrise și trimise între anii 1980 – 1984, în Franța. Pe lângă faptul că pot fi citite în contextul în care au fost făurite – de exemplu, autorul își exprimă, de mai multe ori, îngrijorarea că aceste epistole s-ar putea să nu ajungă la destinație -, ele sunt un hibrid literar unic, care ne dezvăluie atât de multe despre omul și prozatorul Răzvan Petrescu încât cred că este darul potrivit pentru orice fan al autorului. Dar și cei neinițiați în literatura celui mai bun scriitor de proză scurtă de la noi îl pot citi, chiar pentru a li se face poftă de volumele acestuia (mai ales că îl vor cunoaște în perioada studenției, momentul de dinainte sau chiar de pregătire a literaturii lui). Autentic, sensibil, nostalgic, furios, vulgar, pornografic, fantezist, realist, estetist, pasional, plin de umor, departe de banal, firesc – așa este volumul epistolar al lui Răzvan Petrescu și încă și mai mult.

Editura Curtea Veche, colecția „Memorie și corespondență”, 2014, 144 pagini

 

Sfîrșit de sezon, de Marius Chivu

– carte de dat în dar pasionaților de proză scurtă, celor care vor să treacă, într-un singur volum, de la viața la țară la cea în Londra, vamaioților, celor intoxicați sau ahtiați după București, celor cărora le place literatura care te trece de la o stare la alta, etc. –

Marius Chivu a debutat în proză scurtă toamna aceasta, cu un volum foarte bun, intitulat Sfîrșit de sezon. Cu toată obiectivitatea recomand această carte – precizez asta pentru ca unii dintre voi să nu fie suspicioși și să creadă că-l „promovez” pentru că poetul, traducătorul și criticul literar cu pricina colaborează cu Bookaholic.

Prozele scurte din volum, unsprezece la număr, se ocupă cu marile teme ale literaturii: viață, moarte, iubire, boală, despărțiri, dezamăgiri, singurătate, familie, relațiile interumane. Mai scurte sau mai lungi, în București, în Vama Veche, în Londra, în zone rurale, cu mize mai mari sau mai mici, personaje puternice, dialoguri veridice, fire narative cu țesături fine, finaluri deschise sau răsturnări de situații în ultimele rânduri, prozele lui Marius Chivu se pot plia pe orice gust și pot satisface orice fel de exigențe. Chiar dacă sunt diferite între ele, acestea sunt un tot, se amestecă și omogenizează foarte bine împreună, de la stil la teme și obsesii.

Editura Polirom, colecția „Fiction LTD”, 2014, 248 pagini

 

Povești cu scriitoare și copii, coordonată de Alina Purcaru

– carte de dat în dar mamelor sau viitoarelor mame, fiicelor, fiilor, rudelor de tot soiul, căci volumul acesta chiar este cu de toate pentru toți, de la umor la tristețe și înapoi –

Din nou, nu-mi doresc să fiu suspectată de subiectivitate doar pentru că Alina Purcaru îmi este colegă la Bookaholic. Povești cu scriitoare și copii, cartea coordonată de ea, este un volum care trebuie să vă stea în bibliotecă, atât vouă, cât și apropiaților voștri. Autoarele care semnează texte în carte, optsprezece poete, prozatoare şi eseiste – Svetlana Cârstean, Adina Dabija, Ana Dragu, Domnica Drumea, Cristina Ispas, Luminiţa Marcu, Angela Marinescu, Ştefania Mihalache, Ioana Morpurgo, Viviana Muşa Augusto, Carmen Muşat, Simona Popescu, Adina Rosetti, Miruna Runcan, Georgiana Sârbu, Simona Sora, Mihaela Ursa și Elena Vlădăreanu – au abordat multe subiecte, de la sarcină, naştere şi dificultăţile în activitatea literară pe care acestea le aduc inevitabil, la efectul devastator al bebeluşilor asupra orelor de somn ale proaspetelor mame şi poziţia ingrată a unei mame de copil dotat deja cu darul vorbirii, ambiţie şi gusturi proprii. Orice cititor va fi emoționat de poveștile autoarelor și, poate, va învăța câteva lucruri despre scris și maternitate și impasurile aferente. Mamele vor găsi puncte de identificare și vor simți că sunt înțelese, iar tații… ei bine, tații vor descoperi o nouă dimensiune :).

Editura Polirom, colecția „Ego-grafii”, 2014, 256 pagini

 

Dublă expunere, coordonată de Roxana Gamarț

– carte de dat în dar celor cărora le place să experimenteze lucruri noi, dar și celor pasionați de artă și literatură, uneori chiar în același timp –

Este singura carte din listă pe care am apucat doar s-o răsfoiesc într-o librărie, ieri, atunci când căutam… cadouri :). Era cât pe ce să rămân acolo, cu volumul în brațe, și să mă pierd în el. Dacă Moșul citește asta, să consemneze că aceasta este cartea care-mi lipsește.

Să vă spun, pe scurt, câteva cuvinte despre Dublă expunere, o antologie coordonată de Roxana Gamarț: scriitorii Ştefan Agopian, Bogdan Coşa, Augustin Cupşa, Filip Florian, Adela Greceanu, Nora Iuga, Marin Mălaicu-Hondrari, Mitoş Micleuşanu, Philip Ó Ceallaigh și Radu Paraschivescu, cei cărora le-a surâs proiectul și au acceptat invitația de a participa cu texte, au parcurs portofoliile celor zece artişti prezenţi în proiect – Roman Tolici, Zoltan Bela, Ion Grigorescu, Gili Mocanu, Sandor Szasz, Dan Perjovschi, Andrei Gamarţ, Mircea Cantor, Tara von Neudorf, Dumitru Gorzo – şi şi-au ales o imagine care să-i inspire și de la care să pornească narațiunile lor. Cum le-au integrat a fost decizia lor, iar rezultatele sunt grăitoare în acest sens, căci hibridul artă contemporană-literatură funcționează spectaculos de bine. Deși medii diferite, autorii ne demonstrează cât de apropiate sunt, de fapt, și cât de bine se pot completa artele cu literaturile, cum se poate construi o punte rezistentă între ele. De citit și privit!

Editura Trei, în afara colecțiilor, 2014, 160 pagini

 

Sursă imagine principală