În perioada 22-24 noiembrie, scriitorul Andreï Makine se va afla la Bucureşti, la invitaţia Institutului Francez din România.

Distins cu cel mai prestigios premiu literar din Franţa, Prix Goncourt, Andreï Makine va avea mai multe întîlniri cu cititorii, cu prilejul apariţiei în limba română a romanului O femeie iubită, publicat de curînd în colecţia Biblioteca Polirom, şi în ediţie digitală, traducere din limba franceză de Daniel Nicolescu.

Astfel, vineri, 22 noiembrie, la ora 16.00, la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, Universitatea din Bucureşti, autorul va dialoga cu prof. dr. Dolores Toma, directorul Centrului de studii Heterotopos.

Sîmbătă, 23 noiembrie, la ora 17.00, Librăria Kyralina din Bucureşti (Str. George Enescu nr 8) va găzdui un eveniment special dedicat lui Andreï Makine. Scriitorul francez le va vorbi cititorilor despre cărţile sale preferate şi va oferi autografe.

Duminică, 24 noiembrie, la ora 15.00, la Tîrgul Internaţional de Carte Gaudeamus, în Sala Cupola, autorul va avea un dialog cu jurnalistul Luca Niculescu, după care va răspunde întrebărilor publicului.

Duminică, 24 noiembrie, la ora 16.30, la Gaudeamus, Ceainăria Infinitea (Pavilionul Central), autorul va participa la o întâlnire organizată de editura Univers, cu ocazia lansării uneia dintre cărțile sale, Lucrarea iubirii, semnată cu pseudonimul Gabriel Osmonde. Vor mai participa și Simona Sora, Liviu Antonesei, Cristian Teodorescu (moderator).

Fanii literaturii lui Andreï Makine pot găsi cărţile sale la standul Editurii Polirom din cadrul Gaudeamus 2013 (Romexpo, parter), la reducere (20%).

Născut în Siberia, dar stabilit la Paris spre sfîrşitul anilor ’80, Andreï Makine se numără astăzi printre cei mai apreciaţi scriitori francezi contemporani, fiind asimilat de ţara de adopţie imediat după succesul răsunător al romanului Testamentul francez(1995; Polirom, 2002, 2013), distins cu cele mai prestigioase premii literare din Franţa: Prix Goncourt, Prix Médicis şi Prix Goncourt des Lycéens.

Scrise într-un stil sobru şi evocator inconfundabil, romanele sale au încîntat publicul cititor, fiind traduse în peste patruzeci de limbi.

O femeie căreia bărbaţii i-au dorit trupul şi pe care au invidiat-o pentru puterea ei extraordinară. O femeie care încă trezeşte pasiuni: Ecaterina cea Mare. Şi o asemenea pasiune îl împinge pe tînărul regizor rus Oleg Erdmann să dezlege misterul care o înconjoară pe ţarina admirată de Voltaire, Cagliostro ori Casanova. Cine a fost cu adevărat Ecaterina cea Mare? O desfrînată cu tendinţe nimfomane? Sau un suveran luminat care a reformat Imperiul Rus, transformîndu-l într-o mare putere europeană? Dincolo de toate aceste clişee, investigaţiile lui Erdmann aduc la lumină dramele intime ale celebrului personaj istoric, constituindu-se într-un roman memorabil, care transcende biografia, revelînd totodată libertatea de a trăi şi de a iubi.

„Cu un aer de puştoaică, suflă într-o buclă care îi gîdilă obrazul… În ultima vreme, observă detalii pe care nu le-ar fi luat niciodată în seamă înainte să se fi apucat să scruteze, cu atenţie maladivă, viaţa Ecaterinei. Cea pe care istoricii o numesc «Messalina rusoaică» şi care, pentru Oleg, redevine o copiliţă de altădată – o mică prinţesă germană privind cum cade zăpada peste Marea Baltică…” (Andreï Makine)

„Andreï Makine cultivă un stil elegant, deşi nu întotdeauna uşor de pătruns. Viziunea sa este pe atît de nemărginită, pe cît de bine stăpînită este proza.” (The Guardian)

La Editura Polirom au mai apărut: Crima Olgăi Arbelina (2001), Pămîntul şi cerul lui Jacques Dorme (2004), Femeia care aştepta(2005), Iubirea omenească (2007), Recviem pentru Est (2008), Viaţa unui bărbat necunoscut (2010) şi Cartea scurtelor iubiri eterne (2011). În 2005, scriitorul a fost recompensat cu Premiul Prinţul de Monaco pentru vasta sa carieră literară.

Lucrarea iubirii (Editura Univers, 2013) este o carte despre refuzul vieţii contemporane, al urâţeniei, rutinei, clişeelor şi cretinismului ei, cărora li se opun desăvârşirea clipei, nemurirea pe care numai iubirea o face posibilă. Protagonistul, un marginal caustic, ne poartă prin lumea falsului umanism, a corectitudinii politice, a învăţământului decăzut, a psihiatriei, a scriitorilor (un capitol ne înfăţişează, satiric, figuri marcante ale literaturii franceze de astăzi, cu nume nu îndestul schimbate cât să nu poată fi recunoscute) sau a pornografiei. Mizantropia personajului principal alternează cu o puternică iubire de semeni, pe care vrea să-i salveze deschizându-le ochii spre frumuseţe.