Dintre toate modurile în care poate avea loc primul contact al omului cu civilizaţiile extraterestre, există unul ce pare să le întreacă în subtilitate pe toate.  Şi poate tocmai de aceea este cel mai cumplit. Acela în care lucrurile nu se relevă de la bun început, într-o explozie de fiinţe cu antene pe post de urechi  şi trompete în loc de nas (apanaj al kitsch-ului, fie el literar sau cinematografic), ci tocmai invers, printr-o absenţă cu atât mai teribilă cu cât creaţiile acestei civilizaţii stau mărturie pentru geniul unor constructori de negăsit.

Exact acesta este motivul pentru care, citind Rendez-vous cu Rama, înţelegi de ce Arthur C. Clarke este un mare autor. Iar restul cauzelor care fac această carte una pe care nu poţi s-o laşi din mână, nu întârzie: ritmul povestirii, atât de bine gradat încât niciodată nu afli mai mult decât ce trebuie, lăsându-te să vrei mai mult cu fiecare capitol care trece; detaliile absolut spectaculoase ale universului extraterestru cilindric care este Rama, amănuntele structurale care te fac să te întrebi: dacă aşa arată cărţile lui Clarke, cum ar fi arătat clădirile proiectate de el?;  şi, nu în ultimul rând, presiunea imensă pe care o exercită acelaşi Rama asupra personajelor  şi, automat, a relaţiilor dintre ele, ceea ce te duce cu gândul la faptul că această carte ar putea fi în cele din urmă un SF psihologic.

Dacă am reuşit să vă facem curioşi fie şi numai cu atât, înseamnă că sunteţi gata să aflaţi mai multe la timpul potrivit, exact în stilul în care povesteşte marele Clarke:  luni, 30 iunie, de la orele 19:00 ne întâlnim cu Rama la  Clubul de lectură Nemira, alături de participanţii săi extraordinari. Iar în concluzie, ce s-ar putea spune? Poate doar să ne exprimăm speranţa că undeva în acest univers uriaş, există cu adevărat un Rama. Sau, altfel spus, că dacă n-ar fi existat, Rama trebuia inventat.

Dar nu de altcineva decât de Arthur C. Clarke.