Cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la nașterea lui Ion Ghica, vineri, 28 octombrie, de la ora 19:00, la librăria Cărturești Verona va avea loc lansarea monografiei „Domeniul lui Ion Ghica de la Ghergani” de Ruxanda Beldiman, apărută la Editura Istoria Artei.

La eveniment vor lua cuvântul: doamna Carina Ghica – Ogrezeanu, stră-strănepoata lui Ion Ghica, domnul Mihai Dimitrie Sturdza, genealog, doamna Ruxanda Beldiman, istoric de artă. În calitate de moderator, doamna Oana Marinache, editorul cărții. Volumul a apărut cu sprijinul Asociației Domeniul Ghica Ghergani.

„Toată lumea dorește să vadă Gherganii. Doi sau trei vizitatori care au venit să ne vadă au povestit minunății și minunății, iar lumea vorbește în oraș despre bunul-gust, simplitatea și frumusețea micii noastre așezări de la țară.” Ion Ghica către soșia sa, Alexandrina, într-o scrisoare de la 1867.

Unele legende vorbesc despre faptul că la Ghergani a fost plănuită Unirea Principatelor Române. În timp ce altele menționează apariția haiducilor Iancu Jianu și Ioniță Tunsul la Ghergani, în primii ani ai secolului al XIX-lea. Domeniul de la Ghergani se află la o distanță de 40 de kilometri de București, în centrul orașului Răcari, pe drumul spre Târgoviște, având un potențial turistic deosebit în apropierea Bucureștiului.

„Au venit la Ghergani pentru a-i întâlni pe Ghica și pe soția acestuia, Alexandrina, distinsă pianistă, boierime erudită, scriitori și artiști, personaje de frunte ale lumii politice românești  și europene. Au trecut pe aici Vasile Alecsandri, Costache Negri, Alexandru Odobescu, Nicolae Grigorescu, George Enescu, D.A. Sturdza, Ion Bălăceanu, Sir John Laurence, om de stat britanic, vicerege al Indiei ș.a.

Conacul de la Ghergani, reconstruit în două etape între 1869-1888, după schițele și viziunea lui Ion Ghica de arhitecții Dimitrie  Berindey (1831-1884) și apoi de George Mandrea (1855-1916), se înscria ca și alte reședințe boierești din epocă, în categoria  maisons de plaisance. Avea însă nota lui particulară, conferită de profilul intelectual și artistic al cuplului Alexandrina și Ion Ghica.” Ruxanda Beldiman

Cutremurul din noiembrie 1940 a afectat puternic clădirea prin prăbușirea etajului ce nu a mai fost reconstruit. În perioada comunistă în fostul  conac a funcționat un spital, fără ca valoarea memorialistică și istorică a edificiului și a locului să fi preocupat forurile decizionale, în ciuda clasării ansamblului ca monument memorial în anul 1955.

Vechea curte boierească de la Ghergani trecută prin vicisitudinile istoriei recente se află actualmente într-o avansată stare de degradare. Refuncționalizarea culturală și memorialistică  a ansamblului – conac, capelă, parc – dorită de urmașii lui Ion Ghica, actualii proprietari, se sprijină pe proiectul de restaurare și reabilitate conceput de arhitectul Șerban Sturdza  împreună cu biroul de arhitectură Prodid, în respectul monumentului istoric și al spiritului locului.

Mai multe amănunte, pe site-ul www.domeniul-ghica.ro.

Prinț, inginer, diplomat, prim-ministru

Ion Ghica, personalitate marcantă a secolului al XIX-lea, a fost unul dintre cei mai activi susținători ai genezei României Moderne. A pledat pentru cauza Unirii Principatelor Române în toată Europa, de la Constantinopol la Londra, urmând să-și trăiască împlinirea acestui vis în a doua parte a vieții când a fost Prim-ministru de patru ori, atât în vremea lui Cuza cât și în timpul domniei lui Carol I. Ion Ghica este considerat unul dintre marii fondatori ai economiei române moderne, prin reformele curajoase pe care le-a inițiat. A devenit primul președinte al Academiei Române și a rămas cel mai longeviv președinte al acestei instituții până în prezent. A fost Director al Teatrului Național și al teatrelor, pe când Caragiale avea premierele pieselor sale, a fost ambasador al României la Curtea Reginei Victoria.

Prin Scrisorile către Vasile Alecsandri, a creat una dintre cele mai valoroase opere memorialistice ale literaturii române, evocând evenimentele istorice la care a luat parte în Valahia, Moldova, Paris, Londra, Constantinopol sau Insula Samos din Grecia – unde a fost în exil când Revoluția de la 1848 a fost înfrântă. În Insula Samos a fost numit guvernator, un rol pe care puțini români l-au putut avea la acea epocă, unde a primit misiunea dificilă de a lupta împotriva piraților din Marea Egee, reușind să elibereze rutele maritime între Europa Occidentală și Orient. Doi ani de la venirea pe insulă, este numit Principe de Samos, grație succesului cu care a reușit să guverneze insula. Scrisorile sale sunt poate cel mai complet tablou al societății românești în secolul XIX, atât pe plan social, cât și pe plan politic, Ion Ghica dovedindu-se un memorialist de excepție, redând cu inteligența inginerului umeroase amănunte ale vieții de zi cu zi, atât în mediile aristocratice, cât și în mahalalele bucureștene.

Ion Ghica s-a născut la 12 august 1816 la București, descendent al marii familii de domnitori. Vremurile în continuă schimbare l-au făcut încă de timpuriu să nu urmeze cursul firesc al unui destin de „prinț”, ci l-au determinat să își asume propriul destin. Astfel că, spre deosebire de colegii săi din generația pașoptistă, este singurul care se specializează în studii exacte, obținând diploma de inginer la Paris, la prestigioasa Ècole Royale des Mines. O perioadă, înainte de Revoluție, a fost profesor de geometrie la Iași, dobândind calități pedagogice care l-au ajutat mai târziu să publice numeroase articole de popularizare pe teme de economie.

Prin viziunea sa economică și socială a luptat împotriva robiei și privilegiilor de orice fel, încurajând dezvoltarea pieței libere și extinderea liniilor de cale ferată. La venirea sa în calitate de șef al Guvernului, pe piață circulau numeroase monede străine și nu exista o unitate monetară a Leului, acesta fiind doar o noțiune de calcul teoretică. Ion Ghica a rămas în istorie drept unul dintre primii economiști ai României, sprijinind formarea unui sistem bancar modern.

La data de 7 mai 1897, se stinge din viață și este înmormântat la Domeniul de la Ghergani, în Capela familiei proiectată după planurile sale.

Evenimente omagiale în anul 2016

La inițiativa stră-strănepoatei sale, Irina Bossy  Ghica, Domeniul de la Ghergani a fost redobândit în urmă cu 8 ani și în prezent se află într-un amplu șantier de restaurare și consolidare. Domeniul cuprinde parcul Ion Ghica, conacul – aflat într-o stare avansată de degradare – și capela familiei. „Şantierul la Capelă s-a terminat, cu excepţia restaurării  picturii interioare, care va lua foarte mult timp. A fost un proces de durată, însă acum ne bucurăm foarte mult că putem reda circuitului public o parte din frumusețea acestei istorii”, a declarat Irina Bossy – Ghica.

La data de 12 septembrie 2016, Ion Ghica a fost omagiat la Domeniul de la Ghergani, la primul eveniment organizat de Familia Ghica după perioada interbelică. Cu acest prilej a fost prezentată monografia semnată de istoricul de artă Ruxanda Beldiman. La eveniment au luat parte descendenți ai familiei Ghica și numeroși membrii ai famililiilor istorice românești, precum și personalități ale vieții publice. Programul evenimentului a cuprins turul ghidat organizat de doamna Ruxanda Beldiman, urmat de o sesiune solemnă în cadrul căreia au vorbit doamna Irina Bossy – Ghica, doamna Myriam Ghica (Elveția), strănepoata lui Ion Ghica – genealog, doamna Georgeta Filitti – istoric, domnul Silviu Miloiu – istoric, domnul Matei Cazacu – istoric și genealog (Franța).

La data de 22 septembrie 2016, la Academia Română a avut loc sesiunea dedicată Bicentenarului Ion Ghica, în cadrul căreia au luat cuvântul: Acad. Dan Berindei, Acad. Eugen Simion, Prof. Victor Axinciuc, Prof. Nicolae Mecu, Prof. Paul Cernat. Discursurile au susținut ideea recuperării culturale a personalității lui Ion Ghica, prea puțin cunoscut în zilele noastre pentru contribuțiile însemnate aduse literaturii române și economiei. Cu acest prilej a fost anunțat proiectul de reeditare a ediției de Opere complete Ion Ghica cu texte inedite descoperite recent.

Foto: Ruben Dumitru

Din discursul Irinei Bossy – Ghica de la Ghergani, despre actualitatea lui Ion Ghica:

„Trecutul este, deci, marea experiență a omenirii. Ignorarea lui, chiar dacă nu pare să aibă urmări imediate, ne condamnă la o moarte lentă. Istoria, ca și limba, ne conferă șansa de a fi noi însine, dar ne ajută, mai ales, să fim europeni, să trăim în comunitate. Iar traiul în comunitate presupune existența unei conștiințe a identității respective.

Iar lui Ion Ghica îi plăcea «să-și aducă aminte»… Scrisorile către Vasile Alecsandri sunt doar un exemplu. Cunoscător al istoriei arhitecturii prin monumentele cheie din capitalele europene ca și din Imperiul Otoman, Ion Ghica se dovedește preocupat de destinul arhitectural al Bucureștiului în curs de a-și pierde patrimoniul istoric  – case boierești, mănăstiri, biserici. La 1876 deplângea în «Convorbiri economice» degradarea și dispariția vechilor clădiri ce «[… ] se dărâmă și dispar monumentele cele vechi, parcă am voi să ștergem orice ar putea să deștepte conștiința națională».

(…) Tinerilor care astăzi studiază în Occident, ar trebui să le amintim exemplul unor personalități ca Ion Ghica. Deși a studiat și a trăit la Paris și la Londra și a călătorit în toate marile orașe ale Europei, de la Constantinopol la Florența, gândul lui Ion Ghica se îndrepta adesea spre casă: „Doresc să mă întorc la Ghergani”, scrie în 1866 de la Constantinopol soției sale Alexandrina, născută Mavros.

Ion Ghica și-a asumat pe parcursul vieții destinul unui român care a susținut neîncetat cauza națională. Contactul cu Franta, unde a plecat la 19 ani, l-a ajutat să înțeleagă mai bine realitățile dureroase din țara sa. Stadiul înapoiat al vieții sociale și politice, corupția regimului și, în general, a moravurilor din Valahia, necesitatatea unor reforme menite să schimbe structural înfățișarea țării sale, i-au apărut mai limepezi lui Ion Ghica în urma contactului cu Franța.

Un fapt care-i frapa dureros pe tinerii români aflați atunci în Franța, și după câte reiese din scrisorile sale, în mod deosebit pe Ion Ghica, era necunoașterea poporului român în Occident. De aceea, el începe încă din anul sosirii sale la Paris (1835) o largă acțiune în direcția cunoașterii de către străini a poporului român și a aspirațiilor sale de emancipare.

Este influențat de reformatorii francezi ai vremii și discută despre starea țării sale cu Jules Michelet și Edgar Quinet, amândoi revoluționari de la 1848 pe care îi transformă în filo-români convinși.

Michelet scria, chiar, adresându-se tinerilor români aflați la studii la Paris: «Fericiți sunteți voi, tinerilor români… În țara voastră totul e de facut, fiecare din voi se poate distinge prin fapte patriotice și mărețe.» Această situație nu este foarte diferită nici astăzi. În continuare, ramân multe de făcut… Ion Ghica merită recitit. Cea mai mare parte a discursurilor sale sunt de actualitate. Suntem norocoși că s-au păstrat numeroase scrieri ale sale.”

Foto: Ruben Dumitru

Domeniul Ghica de la Ghergani va fi reintrodus în circuitul public

Domeniul de la Ghergani a fost redobândit în urmă cu 8 ani de către Irina Bossy – Ghica, prin eforturi susținute timp de mai bine de 15 ani. Au fost luate demersuri de salvare a patrimoniului arhitectural din fonduri proprii, în primul rând pentru salvarea Capelei care se afla în pericol de colaps, însă Domeniul are nevoie de o și mai mare implicare pentru a fi restaurat și pentru a-și îndeplini rolul de obicetiv turistic de patrimoniu, aflat la doar 30 de minute de București, la jumătatea distanței până la Târgoviște.

În perioada următoare, Domeniul de la Ghergani va putea fi vizitat doar de grupuri organizate. Pentru programarea lor, cei care doresc să vină la Ghergani sunt rugați să contacteze Asociația Domeniul Ghica Ghergani la numărul de telefon 0726.813.074. Mai multe amănunte, pe site-ul www.domeniul-ghica.ro.