Volumul „Comunicarea 2.0. New media, participare și populism” de Antonio Momoc, apărută la Editura Adenium din Iași se lansează joi, 29 mai în cadrul Salonului Internațional de Carte Bookfest.

Invitați:
Daniel Șandru
Alex-Brăduț Ulmanu
Valeriu Turcan

– Despre „Comunicarea 2.0. New media, participare și populism” –

Volumul reprezintă o primă carte dintr-o trilogie din care vor face parte lucrările Marketing politic 2.0 și Publicitatea electorală. Lucrarea își propune să fie un instrument de informare pentru studenți, tineri specialiști și publicul larg interesat de domeniul comunicării 2.0. Studiul se adresează jurnaliștilor, specialiștilor în relații publice și publicitate, ong-iștilor, politicienilor, managerilor și consumatorilor de social media preocupați de creșterea consumului de internet și de modalitățile în care pot apela la new media pentru afacerea, partidul, cauza sau comunitatea lor.

„Comunicarea 2.0. New media, participare și populism” tratează relațiile care se instituie între noile forme de comunicare politică online, stimularea participării civice și emergența unor noi forme de populism. Lucrarea pornește de la observația că „revoluțiile” Facebook și Twitter au polarizat analiza fenomenului în optimiștii participării 2.0 și pesimiștii comunicării 2.0.

Lucrarea insită pe caracterul de noutate al comunicării 2.0 care poate lua simultan forma comunicării interpersonale, publice și de masă și instrumentalizarea comunicării online în relații publice și publicitate. În contextul apariției noilor tehnologii sunt explicate mecanisme de putere și comunicare ca influența, persuasiunea, propaganda și manipularea.

Pesimiștii comunicării 2.0 acuză regimurile autoritare din Asia, Orientul Mijlociu sau nordul Africii că folosesc tehnologie occidentală pentru a supraveghea și controla populația (Google în China, Marele Firewall, etc). Optimiștii participării 2.0 sunt entuziasmați de așa-numitele „revoluții” Facebook/Twitter din Primăvara Arabă (Iran, Egipt, Tunisia) și de modalitățile prin care oamenii obișnuiți se folosesc de rețele de socializare pentru a se organiza împotriva autorității în condițiile în care protestele lor nu sunt acoperite mediatic de presa mainstream. Lucrarea descrie fenomene precum citizen journalism, participatory journalism, apariția presei alternative ca replică a societății civile la lipsa de acces la presa mainstream și ca formă de protest a cetățenilor față de aservirea presei tradiționale. Fenomenul este abordat și prin analiza noilor mișcări sociale (new social movements) precum Occupy Movement sau Mișcarea Uniți Salvăm Roșia Montana.

Din perspectiva comunicării politice sunt explicate mecanismele prin care moderați și populiști se folosesc de new media pentru succesul electoral. Howard Dean (în 2004) și Barack Obama (Primul „Președinte Internet” al SUA din 2008) au folosit social media pentru a mobiliza alegătorii. Dar noile tehnologii sunt folosite în egală măsură și de politicienii populiști ca instrumente de atac la adresa competiției: în alegerile prezidențiale din România din 2004, candidatul Traian Băsescu a inventat gherila digitală. Campania negativă online este ilustrată și cu exemple din alegerile prezidențiale din SUA 2012 (atacurile lui Obama la adresa lui Mitt Romney) și din Rusia 2012 (campania online a lui Vladimir Putin).

Lucrarea se încheie cu rezultatele unor studii recente privind modul în care neopopuliștii se folosesc de new media pentru a convinge și a atrage indivizii în mișcările tehno-populiste: cyber-populiștii sau new-populiștii pretind în online că media tradițională este cumpărată, fapt care le asigură new-populiștilor un anumit tip de credibilitate. Întrebarea dacă new media înseamnă cyber-balcanism ori cyber-democrație rămâne deschisă, iar răspunsurile depind în bună măsură de optimismul sau pesimismul celor care abordează comunicarea&participarea 2.0.