Vă aşteptăm joi, 13 martie, ora 19.00 la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (Bld. Regina Elisabeta nr.38) pentru o întâlnire cu Ioana Pârvulescu, Elisabeta Lăsconi şi Denisa Comănescu prilejuită de apariţia romanului Alesul de Thomas Mann, o ediţie îngrijită şi prefaţată de Ioana Pârvulescu.

„Thomas Mann şi-a scris romanul Alesul în ultima parte a vieţii, în 1951. Nicăieri în opera lui nu există, ca în Alesul, o mai puternică senzaţie de spectacol narativ, lingvistic şi de idei în dialog, menit delectării şi amuzamentului. Este îndeobşte cunoscut obiceiul prozatorului de a le citi membrilor familiei capitole din cărţile la care lucra, astfel încât uneori îşi permite mici aluzii la reacţia ascultătorilor, le face cu ochiul şi îi ia părtaşi. În felul acesta se amuza regeşte şi îi amuza pe cei din jur. Păcătosul cel bun, tema lui Hartmann von Aue, în atingere cu tema faustică, goetheană, a diavolului bun, construiesc laolaltă « o poveste ce dă pe-afară de orori trupeşti şi oferă o dovadă înfricoşătoare despre tot ce este în stare să facă trupul, fără şovăială sau refuz » . Emoţiei i se opune ironia, dusă până la limita-limitelor.“ – Ioana PÂRVULESCU

„Ceea ce, dincolo de ironia şi de virtuozitatea lui, era suflet, fidelitate, responsabilitate şi putere de a iubi – timp de zeci de ani cu totul neînţelese de publicul german –, tocmai asta va menţine vii opera şi amintirea lui Thomas Mann.“ (Hermann HESSE)

„Rareori se întâmplă să nu aibă dreptate cel ce scoate la iveală păcătoşenia din fapta bună, dar Dumnezeu priveşte cu îndurare fapta bună, chiar dacă îşi are rădăcina în porniri trupeşti.“ (Thomas MANN)

Thomas Mann a fost unul dintre marii scriitori ai secolului XX. Născut la Lübeck pe 6 iunie 1875, se mută cu familia, în 1891, la München, unde studiază la Universitatea Ludwig Maximilian. În 1929 primeşte Premiul Nobel pentru literatură. După venirea la putere a naziştilor în Germania, în 1933, Thomas Mann se exilează în Elveţia, iar la izbucnirea războiului pleacă în America. Predă la Universitatea Princeton, apoi se mută pe Coasta de Vest. În 1952 se întoarce în Elveţia. Moare la Zürich pe 12 august 1955. Romanele şi nuvelele sale – între care: Casa Buddenbrook (1901), Tonio Kröger (1903), Alteţă regală (1909),Moartea la Veneţia (1912), Muntele vrăjit (1924), Iosif şi fraţii săi (cu patru volume publicate de-a lungul unui deceniu: în 1933, 1934, 1936 şi 1943), Lotte la Weimar (1939), Doctor Faustus (1947), Alesul (1951),Mărturisirile escrocului Felix Krull (1954; roman neterminat, al cărui prim volum e publicat cu un an înaintea morţii) – poartă amprenta unui robust spirit clasic (în linia lui Goethe), dar şi a unei efervescenţe şi nelinişti romantice (sub influenţa lui Schopenhauer şi Nietzsche).