Vă așteptăm luni, 29 iunie 2015, ora 19.00, în spațiul cultural Gallery din str. Leonida nr. 9-11, București, la o întâlnire cu SILVIA MARINESCU și LORETA ISAC și cartea de proză scurtă ilustrată “A opta povestire fără titlu” publicată la Editura VELLANT.

A opta povestire fără titlu strânge 19 povești ilustrate într-o carte, un univers construit între creioanele colorate ale Loretei Isac şi peniţa buclucașă a Silviei Marinescu în care păşim ca oameni mari şi ieşim după bunul plac. Aflăm ce se întâmplă cu anumiți balauri, de ce trebuie să-ți pui întrebări, care e cea mai sperioasă pisică din lume și cum se face că unii oameni nu par a face altceva decât să spele rufe. Avem furăcioşi și politişti, şoricei, ţânţari, prăjitoare de pâine şi atâtea altele care dacă n-ar fi, Silvia Marinescu nu le-ar mai povesti şi nici Loreta Isac nu le-ar mai ilustra.

Silvia Marinescu

Cititoare profesionistă, bloggeriţă consecventă şi biciclistă văratică, Silvia Marinescu scrie de când a învăţat să ţină stiloul în mână.

“De când scrii povești? – mă întreabă oamenii. Eu răspund de obicei așa: Pfuai, zău, nu știu. Am scris multe povești, în multe feluri și stiluri, multe proaste rău sau de neînțeles. Multe au ajuns în sertar, altele în recycle bin, dar unele – ei bine, din unele s-au dospit altele și apoi s-a ivit cartea asta.”

A opta povestire fără titlu promite incursiunea în lumea Silviei Marinescu construită pe îndelete, cu sacrificiul a multor creioane, stilouri, caiete şi carnete, o lume extraordinară a personajelor fantastice cu năravuri obişnuite.

Loreta Isac

Artist, ilustrator şi designer, Loreta Isac este una dintre cele mai distincte voci ale tinerilor artişti români.

La 8 ani, împreună cu părinţii săi, mama violonistă şi tatăl pictor, Loreta părăseşte Chişinăul cu visul de a deveni balerină şi se mută în Romania. În liceu, Loreta se reorientează către pictură presărând însă în desenele sale câte un tutu pe ici, pe colo.

Loretei Isac îi place să experimenteze, se joacă adesea cu forme, tehnici şi culori, dând formă fanteziei în lumi curioase cu iepuri înflorați, cai verzi pe pereţi sau rochiţe cu cireşe şi căpşune.

Dacă ajungeți un pic mai devreme, puteți studia, admira, critica câteva dintre cărțile-obiect expuse în acest moment în galerie în cadrul expoziției “Bienalei de carte-obiect” alături de corpurile de iluminat realizate de artistul Răzvan Supuran în cadrul unui proiect mai amplu numit “Luminish”.

„Motanul Otto era un anxios și încă unul serios, aproape un caz clinic. Îl stresau zgomotele puternice, rolele de scame, mănușile pentru periat animale, scaunele înalte și orele impare. Vă dați, deci, seama, cât de stresat era motanul Otto. Întocmai ca unui om bătrân și obosit de ceea ce a văzut în viață și care se răstește la copiii care fac gălăgie în față blocului, așa și motanul Otto se simțea bătrân și obosit, întotdeauna stresat, întotdeauna gata să i se întâmple ceva rău”.
– Silvia Marinescu –