Alex Macovei

Un artist al promiscuităţii sovietice – Episodul I – Compromisul

Stau sub un tei, la o masă verde de plastic. În faţă-mi – halba pântecoasă mă așteaptă. E greu să jonglezi cu halba și ţigara în timp ce citești. Totul pare nefiresc, mai ales atunci când nu ţii neapărat să te întrerupi din lectură sau să te uiţi în jur. Și de ce-ai face-o? Pentru bodegarul înveterat, murmurul anodin al vocilor are un plăcut efect anestezic. Sunt La Muzeu, La Scriitori, sau, ca să înţeleagă toată lumea – la bufetul Muzeului Literaturii Române. Citeşte tot articolul

Există bucătărie românească?

Nu știu alţii cum sunt, dar mie, când îi văd pe americanii cei înalţi, cu trupuri atletice și ochelari sterili, coborâţi de pe cine știe ce ramură a vreunei corporaţii multinaţionale, zâmbind sardonic în faţa unei farfurii aburinde și exclamând, Aaa, polenta, îmi vine să traversez val-vârtej continentul, să înghit oceanul dintr-o sorbitură și să-i pedepsesc așa cum se cuvine, pogorând asupra lor un potop de mămăliguţă. Citeşte tot articolul

De cușer e cușer, dar s-a cam învechit…

Întotdeauna am avut o slăbiciune pentru ridicolul tragic al personajelor care nu știu când să iasă din scenă, care se ţin cu dinţii de o glorie demult apusă, inadaptaţii care bat scândurile prăfuite  chiar și după ce toate reflectoarele s-au stins – personaje ca Barrymore, sau Măscăriciul, sublime prin persistenţa în inadecvare. De-aceea l-am apreciat pe Woody Allen când a renunţat să mai apară în filmele sale și de-aceea am fost curios când mi-a căzut în mână cel mai recent volum al său de povestiri, Anarhie pură.

Citeşte tot articolul