Xenu Pisicult

Xenu Pisicult

Xenu Pisicult

Motan nebun, îmi place să dorm pe cărți, să-mi mai ascut ghearele în ele și să miaun ce mi-a plăcut din vastele mele cunoștințe despre literatură, artă, filosofie, lume, viață, univers.


Pisica Pierdută recenzată de un Pisicult

Miau, eu sunt Xenu. Nu chiar Xenu, extraterestrul nebun, stăpânul Universului din scientologie (aș vrea eu niște adepți cu bani și cu priviri mieroase de Tom Cruise), dar de acolo mi se trage numele. Cică aș avea față de extraterestru și n-aș fi chiar cu toate mustățile pe cap. E doar o părere. Oamenii greșesc mereu. M-ați văzut pe pagina de Facebook a bookaholicilor sau pe pagina personală de star, împreună cu prietenul meu mai frumos, dar mai prostuț încet, Farsi. Am fost rugat cu o conservă de ton să zgârii ceva despre cartea Pisica Pierdută. De ce eu? Pentru că, hmmm, mă identific prea bine cu subiectul. Și eu, ca Tibby, motanul din carte, am fugit de-acasă și cei doi sclavi care mă mângâie pe burtă și-mi schimbă litiera au recurs la gesturi necugetate și au luat-o razna complet. E normal, cum să nu mă adore? Și pentru că sclava care a ilustrat cartea, doamna Wendy MacNaughton, vine la conferința aia faină, The Power of Storytelling. Sper că va vorbi despre pisici, cel mai inspirațional și superb subiect din lume și de pe Internet. Citeşte tot articolul