Nu prea cred în mitul scriitorului izolat de lume, cel care creează departe de oameni, de vietăți, de plante decorative, într-un pustiu absolut. Cred și-mi plac, în schimb, (mai ales) scriitorii nebuni, plini de viață, care pot scrie peste tot - în baruri, cafenele, parcuri, la petreceri etc. - și care nu uită să se bucure de întâlnirea cu ceilalți. Citeşte tot articolul