Ea e o femeie trecută de prima tinereţe. El e un bărbat care a lăsat la rîndul lui în spate anii tinereţii, căsătorit, cu copii. La prima vedere, nimic nu anunţă dragostea plină de pasiune care îi va lega mai bine de zece ani. La capătul acestor ani însă El o părăseşte pe Ea, pentru a se întoarce la soţia lui. Aurora Liiceanu analizează relaţia celor doi, încercînd să explice ce s-a întîmplat cu fiecare. Dacă Ea îşi spune direct povestea, El este prezent doar prin scrisorile trimise – scrisori lungi, aproape pagini de jurnal –, care dezvăluie ce făcea, ce simţea şi ce gîndea cînd era singur sau cu Ea. Autoarea reconstituie astfel lumea lui ca să înţeleagă lumea ei, iar Ea va putea limpezi ceva din multiplele ei euri, în timp ce El va fi folosit, amintit, discutat. Fără să ştie. Citeşte tot articolul