Pentru mine, Radu Anton Roman e o voce şi un chip din vremea când nu ştiam să gust cu adevărat un fel de mâncare (de gătit nu putea fi vorba!) dar îmi plăcea să privesc cum se face, de când bunica mă bătea la cap să iau la Bucureşti o sacoşă plină de mâncare (eram studentă) şi protestam, nefiind conştientă câte poveşti se ascund acolo şi de când televizoarele nu erau pline de bucătari care arată bine şi gătesc feluri exotice. Citeşte tot articolul