Claca de poezie se vrea o recuperare a banalității literaturii ca practică de zi cu zi: o practică a lecturii colective, a ascultării, a citirii în colectiv, a recitării, a comentariului, a spectacolului unei lecturi între oameni care nu se pricep și nici nu sunt interesați să "se priceapa". În acest fel, prin lecturi colective, se poate ieși un pic din obișnuințele de cititori formați odată cu instituția panoptică a școlii: citirea individuală în tăcere, singuri sau în biblioteci tăcute, citirea în care textul este mult prea des citit si nu spus, văzut și niciodată auzit. Citeşte tot articolul