Tag: cultura romaneasca

Interviu cu Małgorzata Rejmer: ”Cred că nici românii nu știu să spună cine sunt până la capăt”

Małgorzata Rejmer este o tânără de 28 de ani, absolventă a Studiilor Individuale Interdisciplinare Umaniste și Sociale din cadrul Universitățíi din Varșovia, doctorand al Institutului de Cultură Poloneză al Universității varșoviene. A fost laureată a premiului Planete Doc Review pentru reportaj scris în 2008, iar în 2009 a debutat cu romanul Toksymia („Toxemie"), nominalizat la Premiul Literar Gdynia și la Premiul Asociației Editorilor de Carte din Polonia. În septembrie 2013, Editura Czarne i-a publicat seria de reportaje despre România, Bukareszt. Kurz i krew - tradusă la noi București. Praf și sânge, de Luiza Săvescu, publicată și lansată la Bookfest 2014 de către Editura Polirom.  Cartea a fost considerată de criticii polonezi drept una dintre cele mai importante apariții ale anului 2013 în Polonia, primind deja trei premii: premiul Teresa Toranska decernat de revista Newsweek, premiul Warszawska Premiera Literacka și premiul Gwarancja Kultury 2014, acordat de televiziunea TVP Kultura. De asemenea, a fost nominalizată la premiul Paszport Polityki, premiul National Geographic Traveler la categoria cartea anului, precum si la Premiul Gryfia (a carui primă laureată, în 2012, a fost reputata scriitoare Magdalena Tulli). Citeşte tot articolul

Clădirea plină cu cărți din Șcheii Brașovului: Prima școală românească

Cele mai frumoase călătorii sunt, pentru mine, cele spontane, pe care nu le planifici, nu ai un traseu prestabilit, mergi și te orientezi acolo, în mijlocul locului, ce vrei să faci. Așa a început vacanța mea. Am vrut să merg trei zile undeva la munte și am aterizat în Brașov (mai fusesem de câteva ori, în copilărie, dar nu-mi aminteam decât Piața Sfatului și Biserica Neagră).

O prietenă mi-a spus să merg la Prima școală românească. Întâmplarea face să nu mă fi dus imediat, ci cu câteva ore înainte să plec din Brașov, într-o zi de duminică. Și, cum clădirea - muzeu se află în incinta unei biserici (Biserica ”Sfântul Nicolae”), a trebuit să aștept o oră jumătate pentru ca slujba să se încheie și să pot vizita clădirea. Dar zău că a meritat așteptarea! Citeşte tot articolul