Tag: minunata lume noua

Cele mai citite cărți pe care nu le-a citit de fapt nimeni

Ne scuzați, dar nu ne-am putut abține. Chiar dacă avem și noi propriile noastre secrete vinovate :) Dacă mă întrebați pe mine, marele clasic Dostoievski are o problemă mare: scrie cărți grele, dar pe care nimeni nu se poate abține să nu le citească. Câteodată am senzația că prima carte pe care au citit-o câte unii n-a fost Povești Nemuritoare, a fost Idiotul. Într-o lume în care cititul e din ce în ce mai mult o raritate, ai senzația că bătrânul rus s-a contectat direct la creierele fragile ale generației noastre. Poți să nu fi pus mâna în viața ta pe altceva în afară de Coelho și Dan Brown, dar, la naiba, trebuie să fi citit Crimă și pedeapsă. De fapt, se prea poate ca Dostoievski să fie unul dintre cei mai citiți scriitori ai zilelor  noastre. Și la ce tomuri a scris, să mai ciripească ceva teoreticienii ăia care zic că rasa umană se duce dracului! Citeşte tot articolul

Regrete şi nostalgii (2): cărți pe care le-am citit prea târziu

... şi, pe alocuri, motivele tâmpite pentru care s-a întâmplat asta. Gând la gând cu bucurie: după ce vineri v-am povestit de cărţile pe care le-am citit prea devreme, ni s-a sugerat să mergem mai departe şi să înşirăm cărţile pe care le-am citit prea târziu. Ne gândisem deja la asta, aşa că azi o să vă povestesc despre cărţile alea pe care la o anumită vârstă, le citeau toţi colegii şi prietenii mei, dar pe care eu le-am sărit - pentru că voiam să fiu altfel, pentru că aveam cu totul alte preocupări, sau pur şi simplu pentru că nu mi-au picat în mână la momentul potrivit - şi pe care le-am redescoperit cu câţiva ani mai târziu decât ar fi trebuit. Citeşte tot articolul

Înapoi la: Minunata lume nouă

Community, Identity, Stabiliy Minunata lume nouă ţi se dezvăluie încă de la primele pagini, lipsită de mister, ca o femeie uşoară - exact aşa cum a vrut-o Huxley. E o lume în care oamenii sunt împărțiți în caste, clase sociale determinate fizic și intelectual. Monogamia este cea mai mare indecență posibilă, familia e doar o reminiscență atavică absolut dezgustătoare (să te naști e de neconceput, sau să spui cuiva mamă). Societatea e ținută în echilibru de un soi de predeterminare genetică - atunci când oamenii se nasc dorindu-și să facă un anumit lucru, și având toate calitățile necesare pentru asta, ei nu au cum să vrea altceva. Să fie imprevizibili. Iar la sfârșitul zilei, dacă totuși ai întrebări sau dubii, ele vor dispărea cu o doză de soma, care te va duce departe, departe, acolo unde nu ai cum și de ce să te gândești - doamne ferește! - la tine însuți, la ceea ce ești. Citeşte tot articolul