Nu mai ţin minte cînd mi-am închipuit pentru prima dată ce muzică se auzea în fundalul poveştilor pe care le citeam. Ştiu doar că ea, muzica,  oricum mi-oi fi închipuit-o, era esenţială. Am crescut cu Motanul încălţat, pe vinil, cu Raj Kapoor, cu  Mă dusei să trec la Olt şi cu Gabi Luncă, în funcţie de ce ascultau părinţii, bunicii sau vecinii noştri. Nu prea aveam cum să-mi imaginez alt play-list pentru petrecerile la care fugeau noaptea fetele împăratului şi rupeau, dănţuind, frumuseţe de sandale de aur, de argint, de oţel. Dar ce feerii trăiam în capul meu! Citeşte tot articolul