Bookaholic

Cartea asta te-ar putea îngrășa. E o poveste despre brânză și-ți face poftă de brânză. Dar este și despre plăcere și trecut. În figura lui Ambrosio Molinos de Las Heras, creatorul de brânzeturi pasionat de vin, Michael Paterniti a găsit un om a cărui poveste de viață este o lecție despre pericolele care apar când combini lucrurile acestea două.

Totul începe în Ann Arbor, Mich., la începutul anilor ’90, când Paterniti studia scriere creativă la universitate. Mai târziu, și-a dat seama că ceea ce învăța nu era tocmai profitabil. Cu câteva săptămâni înainte de absolvire, și-a încercat norocul cu o aplicație la Zingerman’s, celebra companie gastronomică de delicatese. Este refuzat, dar primește o șansă: să le editeze newsletter-ul.

Ari Weinzweig, proprietarul firmei, era un gurmand care călătorea în toată lumea încă dinainte ca astfel de figuri să aibă propriile lor show-uri culinare la TV. În Londra a găsit Ari o brânză foarte specială, maturată în peșteră și făcută după o rețetă de familie transmisă de-a lungul generațiilor, într-un sat aflat la câteva sute de mile în Estul Madridului. Paterniti, editorul newsletter-ului, n-a fost nevoit să schimbe niciun cuvânt din poveste. Paterniti, viitorul colecționar de povești, n-a uitat-o niciodată.

„The Telling Room” / „Camera de povestit” spune povestea hilară despre cum Paterniti, îmbătrânit și îmbogățit de experiență, cu soție, doi copii și cu toate anxietățile legate de finitudine, este, în sfârșit, pregătit să spună povestea acestei brânze. Bogată și aspră, plină de devieri de dimensiuni castiliene, cartea este un jurnal de călătorie, o aventură culinară și o mărturie personală, toate împachetate într-un volum extraordinar de plăcut.

„Camera de povestit” este și un exemplu clasic de cum povestea găsirii poveștii poate să fie, mânuită cum trebuie, o mină de aur pentru povestire. Prima dată, Paterniti a trebuit să găsească brânza. Erau niște obstacole. Nu vorbea spaniola. Știa vag de unde venea. De asemenea, cum se întâmplă, nu știa nimic despre brânză, fiind crescut în suburbii pe cașcaval feliat și Cheetos.

Un prieten vorbitor de spaniolă a fost cooptat, au urmat telefoane la distanță, căutând pe cineva care le-a promis că, dacă vin în satul Guzman în a treia duminică din august, va fi acolo să îi primească.

Din acel moment, Ambrosio intră pe scenă. “The Telling Room” / „Camera de povestit” este a lui. Cu o privire tristă, corpolent, plin cu vinul și chorizo-ul (cârnați de porc picanți spanioli) familiei și cu plăcerea de a le împărtăși, e ca un cămin pentru entuziasmul gusturilor.

Face lucrurile în stilul clasic. Plutind pe aripile băuturii și ale vorbelor, amintește despre ce înseamnă să mergi la baie în sălbăticie, să vorbești cu oile pentru că-ți sunt prietene și să te bucuri de vin pentru că este viu.

Povești de suferință și răzbunare, iubire și răbdare, ies la suprafață. Sunt oameni care s-au înecat în cazanele de fermentare. Un tată care aproape a murit de la o boală luată de la animalele din gospodărie. Ambrosio s-a rugat și și-a oferit viața pentru cea a tatălui său. Când bătrânul a supraviețuit, Ambrosio a început să caute un scop și l-a găsit în revigorarea brânzei învechite, cu gust puternic, făcută de familia lui.

Ca jurnalist, Paterniti a fost întotdeauna atras de miraculos. Un om care conduce prin țară, ducând creierul lui Einstein într-un laborator. Cel mai înalt om din lume, trăind într-un sat premodern din Europa de Est. Un om simplu din Arkansas care a devenit președintele celei mai puternice națiuni din lume.

În „Camera de povestit”, Paterniti demonstrează că cea mai grea provocare a unui jurnalist nu este extraordinarul, ci banalul vieții de zi cu zi. Cum să scrii o poveste din mândria unei familii? Poți surprinde căldura unui prieten într-o pagină? Dar o bucată de brânză?

Paterniti găsește numeroase învățăminte privind înapoi în viața lui Ambrosie. Unele dintre cele mai importante lucruri din viață se fac cel mai bine împreună cu prietenii, cu vinul, totul încet. Sună simplistă și oarecum familiară nevoia aceasta de a încetini ritmul în vremurile noastre, în care vorbim de mâncare luată din fermă, de yoga sau de retrageri zen. Cumva, aici intervine miraculosul, în felul în care ideea aceasta sună din nou proaspăt la Paterniti.

Multe dintre acestea i se datorează lui Ambrosio care, după ani de începuturi false și greșeli, recuperează rețeta familiei, vede cum brânza lui devine faimoasă în toată lumea și apoi pierde controlul afacerii în favoarea celui mai bun prieten care-l trădează.

Ce contează cu adevărat atunci când pierzi totul? De obicei, rămânem cu o poveste și, în cel mai fericit caz, cu cineva căruia să i-o spunem. Ce face brânza sa atât de bună, spune Ambrosio, nu este uleiul de măsline picurat pe ea, nici pe ce parte a dealului pasc oile. Este tocmai faptul că spune o poveste care dă un sens trecutului.

În Camera de povestit, Paterniti ajunge la baza acestui instinct de a povesti, mai ales prin pierdere. O poveste ne poate face să credem, pentru o clipă, că nu suntem doar aici acum. Ceva mai puternic trece prin noi, chiar dacă acesta este mineralul unei ape bune sau taninurile unui vin cultivat într-o regiune din apropiere.

Dar poate o poveste să mântuiască? Ocolind întruna istoria castiliană, plăcile tectonice și pânza încâlcită a familiei lui Anbrosio, Paterniti arată cum, cel puțin în părticica de lume a lui Ambrosio, poveștile au făcut ceva bun: au transformat durerea în plăcere. De asemenea, el adresează, implicit, o întrebare care oferă cititorilor o portiță de a se lăsa în voia instictelor gustative pe care probabil că le va declanșa Ambrosio. Dacă au un gust atât de bun, de ce să nu credem asemenea povești?

Recenzie semnată de John Freeman, după ediția în limba engleză a volumului – Michael Paterniti, “The Telling Room. A Tale of Love, Betrayal, Revenge, and the World’s Greatest Piece of Cheese”, New York: The Dial Press.

Read the review in English here. 

Luna acesta, cartea apare la Editura Publica, colecția „Narator”, cu titlul „Camera de povestit”.

John Freeman este autorul volumului Cum să citești un romancier (traducere de Anca Bărbulescu, Editura Vellant, 2015) și redactor-șef al is the author of “How to Read a Novelist,” and editor of the bianualului literar Freeman’s.

Atât Michael Paterniti, cât și John Freeman, vor veni la București la The Power of Storytelling, ediția 2015, care va avea loc între 9 și 10 octombrie. Nu-i ratați!