Ne-am tinut de cuvant si am gatit: un fel de, dupa carte si bucate. Pentru ca am gasit tot felul de combinatii interesante la prietenul Jamie, in loc sa ne ploua in gura am ales sa vedem ce gust au de fapt. Si uite asa, intr-o frumoasa zi de vineri am plecat la cumparaturi. Pe lista aveam asa: piept de pui la cuptor cu rosii cherry si sparanaghel, si risotto cu ciuperci.
Simplu ziceti? Asa am zis si noi, numai ca de la casa de marcat pana la tava gata de acasa a durat ceva, insa aromele au cam facut toti banii si bucatareala. Dar ca sa nu va deconspiram prea pe scurt aventura, incepem cu ingredientele.
Pentru puiul cu rosii cherry si sparanghel treaba e destul de simpla, si chiar vi-l recomand la orice cina mai lejera din timpul saptamanii: nu ia mult timp, tai totul si apoi bagi totul la cuptor si intre timp mai termini un pahar de vin la o vorba, si in cam maximum 45 de minute de copt e gata. Asa ca nu trebui sa-ti rezervi o dupa-amiaza pentru o cina ca asta. Rapid si gustos!
Asadar, dupa cum scrie in carte, trebuie sa te asiguri ca ai acasa: rosii cherry, sparanghel, rozmarin proaspat, ulei de masline (extravirgin, adaugam noi), niste vin alb bun, oleaca de otet balsamic, piper negru (proaspat) macinat si, bineinteles, puiul. Aici insa noi am adaptat-o ecologic. Nu am cumparat piept de pui din supermarket pentru ca aveam niste pulpe proaspat taiate la mama acasa (la tara adica), asa ca am gatit pana la urma pulpe de pui la cuptor cu rosii cherry si sparanghel, doar prietenul Jamie ne-a invatat sa fim naturali si creativi 🙂
Inainte…
Si a iesit bine, cu o singura dar importanta remarca: de cum am taiat sparanghelul sa facem din el un pat pentru pulpele de pui ne-am dat seama ca ceva nu e in regula, ceva ce banuiam inca de la magazin. Sparanghelul nostru nu era proaspat, era aproape lemnos, iar in gustul final asta s-a simtit: in loc de dulceag racoritor, avea un gust acrisor. Si pentru ca tot vorbim de arome, rozmarinul proaspat cu care am accesorizat pe alocuri carnea, dar si sparanghelul a fost demential! Yuumyy, bun felul asta, recomand 100%, numai ca atentie la sparanghel: mai verde si moale sa fie 😉
… si Dupa
Bon… apetit. Sa trecem la risotto. Daca puiul cu sparanghel vi-l recomand in orice seara din saptamana, pe risotto e mai destept sa-l aveti in vedere pentru de vineri incolo, aka in ziua cand incepeti sa gatiti de dupa-amiaza. Da, stiu, ce poate fi asa de complicat la un orez? Asta a fost si dilema mea pana cand am depistat… buba.
Pai cel mai complicat e ca risotto-ul trebuie fiert in supa de pui. Asadar, de buna voie puneti un pui cu legume la fiert si in supa astfel rezultata trebuie fiert 75% risotto-ul. Odata procentul ideal de 75% atins, scoateti orezul pe o tava/un platou uns cu ulei de masline, si incepeti sa pregatiti celelalte condimente. Mare atentie! Mai pastrati cateva polonice de supa deoparte (eventual in oala in care l-ati fiert partial), pentru ca ele va vor ajuta sa completati lichidul in care veti fierbe apoi 100% risotto-ul.
Mai intai intr-o cratita mare se calesc 4-5 radacini de telina taiate marunt cu ceapa. Adaugati orezul 75% fiert de pe platou si dupa ce incepe sa sfaraie amestecati continuu. Turnati un pahar de vin/vermut, ceea ce-i da o aroma interesanta, si dupa asta aduceti totul la fierbere cu supa pastrata.
In paralel taitati ciupercile si caliti-le intr-o tigaie cu un cubulet de unt. Jamie recomanda ciuperci salbatice proaspete: evident ca au fost imposibil de gasit, asa ca am luat niste ciuperci naturale care aratau mai proaspat in tavita de pe raft. Dupa ce se calesc un pic, se adauga cimbru proaspat (o lingura) si se lasa pe foc pana se inmoaie. Acesta era punctul in care aragazul era plin… ochi: pe un ochi era supa ramasa, pe altul cratita cu ceapa si tulpini de telina la calit, in care pusesem orezul si ne pregateam sa adaugam supa, pe alt ochi caleam ciupercile si desi trecuse deja mai mult de o ora nu eram nici de departe gata.
Asa ca, odata gata fiertura de risotto, am aruncat repede peste ea ciupercile din tigaie, am ras aproape o bucatica de parmezan, am pus si o mana de patrunjel proaspat, am stors si o lamaie si am aruncat totul pe un platou ca deja puiul incepuse sa se raceasca in cuptor. Cam greu cu risotto-ul asta, dar tare bun si el.
Le risotto
Impresiile familiei: foarte incantati de risotto (se simteau fain parmezanul, ciupercile si cimbrul proaspat), placut surprinsi de aroma de rosii, vin si rozmarin a puiului, dar cam ocoleau sparanghelul prin farfurie. U can’t have it all, can u? Si am baut vin alb demisec.
Pofta buna sau sa va fie de bine 🙂
Foto & main chef: Alex Boghian
pai si ce faci cu puiul fiert pentru risotto?
Cel mai bine ar fi sa combini risotto-ul cu un preparat de pui, cum am facut si noi. Si cum in loc de piept de pui cu sparanghel am ales sa facem pulpe (superioare) de pui cu sparanghel, le-am fiert mai intai. Si nu doar pentru ca avem nevoie de supa la risotto, insa ne-am gandit ca daca pieptul se patrunde mai usor la cuptor, o sa fie mai greu cu pulpele si se ard legumele pana se patrund ele. Asa ca un pic fierte inainte, s-au sincronizat la copt cu legumele din tava. Spor 🙂
eu am incercat sa gatesc familionului somon cu fenicul. tata a zis ca data viitoare face el mici pe gratar si mama ca tot mai bun e crapul ei umplut. feniculul a fost problema atunci.
mda, e un pic bataie de cap cu ingredientele proaspete, ca nu se inghesuie lumea nici la fenicul, nici la sparanghel, si atunci ele se mai coc sub becul de raft. mi-ai adus aminte ca dupa toata munca la risotto si maica-mea a dat-o suav: da nu mai bine faceam io un pilaf :)) insa au fost suficient de interesati de gust incat sa mai ingaduie ideea unei viitoare ture de incercari 🙂
Pingback: La masă cu Jamie Oliver în Londra « Bookaholic