Nu știu alții cum sunt, dar pe mine efectiv mă fascinează evoluția noastră ca specie. Cum a ajuns un mamifer nu mai mare decât un șoarece pe vremea când dinozaurii dominau planeta să supraviețuiască extincției acestora, din el să se dezvolte nenumărate alte specii, printre care și ordinul primatelor, iar dintre acestea să ia naștere specia homo sapiens. Numai când te gândești că oamenii au peste 98% ADN comun cu cimpanzeii și te ia amețeala. A fost suficientă o diferență de mai puțin de 2% (1,3% mai exact) pentru ca unii să aibă darul vorbirii și al rațiunii și să inventeze o nouă realitate, cea a culturii, și ceilalți să rămână cantonați doar în lumea naturală din care au luat naștere.
Nu știu dacă v-ați gândit până acum la asta, dar poate măcar de acum înainte o s-o faceți. Pentru cei care vor să afle mai multe pe această temă le recomand, pentru început, câteva cărți care mie mi se par deopotrivă fundamentale și accesibile: Originea omului, de Richard Leakey – demult epuizată, acum se găsește doar în biblioteci; eu tot sper la o reeditare -, Paradigma pierdută, natura umană, de Edgar Morin – deși a apărut în 1999, se găsește încă de cumpărat la editură -, Cucerirea socială a Pământului, de Edward O. Wilson – apariție recentă, o sinteză extraordinar de bine scrisă a evoluției omului; Wilson mai are, de asemenea, alte două cărți traduse în română pe aceeași temă: Despre natura umană, volum pentru care a primit Premiul Pulitzer, și Creația: un apel pentru salvarea vieții pe Pământ. Aș menționa și un roman care te pune serios pe gânduri pe tema asta (și, mai ales, pe cea a diferenței infime între ADN-ul uman și cel al primatelor): Ne–am ieșit cu toții din minți, de Karen Jay Fowler.
Mai jos, o nouă listă de bookaholic cu 5 cărți noi pe tema evoluției omului, pe care vreau să le citesc cât de curând.
Odiseea umană. De la viața în copaci la înțelegerea cosmosului, de Leonard Mlodinow (trad. Walter Fotescu)
Un „omagiu uimitor adus curiozității intelectuale a omenirii”, cartea lui Leonard Mlodinow este un demers ambițios ce-și propune să analizeze una dintre cele mai fundamentale caracteristici umane: nevoia și dorința umană de cunoaștere.
Cartea este structurată în trei părți: una care se întinde pe câteva milioane de ani și urmărește evoluția creierului omenesc și începutul nevoii sale de a cunoaște lumea înconjurătoare și cauzalitatea lucrurilor (nevoia de a răspunde la întrebarea „De ce?”); a doua, care cuprinde câteva sute de ani și explorează nașterea științelor experimentale prin poveștile unor revoluționari care au avut curajul să vadă lumea dintr-o altă perspectivă (Galilei, Newton, Lavoisier sau Darwin); și o a treia, vârsta fizicii cuantice, care începe odată cu descoperirile lui Einstein, Bohr sau Heisenberg și cuprinde doar câteva decenii.
„Cum am evoluat de la o specie care abia învățase să meargă în două picioare și trăia din fructele și rădăcinile pe care le culegeam cu mâinile goale la una care pilotează avioane, trimite mesaje instantaneu în jurul globului și re-creează în laboratoare enorme condițiile din universul timpuriu? Aceasta este povestea pe care vreau s-o spun, fiindcă a o cunoaște înseamnă să-ți înțelegi moștenirea de ființă umană”.
Al treilea cimpanzeu. Evoluția și viitorul Omului, de Jared Diamond (trad. Iacob Vicențiu Mihail)
Miza cărții lui Jared Diamond (autor premiat cu Premiul Pulitzer pentru un alt volum, bestseller-ul Viruși, arme și oțel) pornește tocmai de la acea diferență (aparent infimă) între ADN-ul uman și cel al cimpanzeilor („Un zoolog din spațiul cosmic ne-ar clasifica imediat ca fiind o a treia specie de cimpanzei, alături de cimpanzeul bonono din Zair și cimpanzeul obișnuit din restul Africii tropicale”). „Al treilea cimpanzeu” al scriitorului american este chiar homo sapiens sapiens, urmărit de-a lungul milioanelor de ani și a milioanelor de schimbări pe care corpul și comportamentul său le-a suferit.
Ca și Mlodinow, Diamond își începe cercetarea pornind din zorii nașterii umanități. Prima parte a lucrării sale vizează analizarea evoluției omului pentru a ajunge la descoperirea acelei diferențe de 2% între om și primatele antropoide („grupul de maimuțe superioare din care fac parte cimpanzeii, urangutanii, gorilele și gibonii care nu au coadă”). A doua parte continuă studierea acestei diferențe mergând și mai în profunzime pentru a analiza organizarea socială a lui homo sapiens, complexele relații între parteneri și între părinți și copii, longevitatea speciei etc. Partea a treia se ocupă de nașterea acelei diferențe care pentru noi reprezintă, de fapt, adevărata marcă a umanității: limbaj, artă, tehnologie și agricultură.
Însă această umanitate are și părțile ei întunecate, iar două dintre cele mai importante sunt înclinația noastră de a ne ucide unii pe alții („nu am făcut altceva decât să ne folosim priceperea tehnologică pentru a ne îmbunătăți capacitatea de a ucide”) și aceea de a distruge mediul înconjurător. La fel de umane ca și arta sau știința, aceste ultime două trăsături studiate de Jared Diamond sunt și cele care ne amenință supraviețuirea ca specie. Demersul cercetătorului american nu este, însă, unul lipsit de speranță. Întoarcerea în istorie nu e făcută doar cu scop descriptiv, ci cu dorința ca, înțelegând mai bine cine suntem, să descoperim cum ne putem îndrepta.
Natura umană, de D.W. Winnicott (trad. Cătălin Popescu)
Cartea este o culegere de prelegeri ținute de D.W. Winnicott în 1936 pe tema dezvoltării umane, în cadrul unui curs pentru învățători și care tratează principalele problematici ale teoriei psihanalitice: complexul lui Oedip, sexualitatea infantilă, inconștientul, anxietatea, depresia, lumea interioară, dezvoltarea emoțională primitivă, importanța mamei ș.a. Psihiatru, pediatru și psihanalist, lucrarea lui D.W. Winnicott vizează cercetarea naturii umane printr-un studiu asupra copilului. Tot un fel de întoarcere la origini, dar la niște origini pe care le putem studia pe oameni vii, nu pe fosile: „Am ales să cercetez natura umană prin intermediul unui studiu asupra copilului. Cu toate că adulții sănătoși continuă să se schimbe chiar până la momentul morții, există un model care va persista, și care poate fi deja distins la copil, așa cum și fața va rămâne recognoscibilă de-a lungul întregii vieți”.
Un alt cercetător care și-a dedicat viața psihologiei dezvoltării a fost Jean Piaget, iar multe dintre cărțile sale sunt traduse în limba română (Judecata morală la copil, Reprezentarea lumii la copil, Psihologia inteligenței, Psihologia copilului).
Al dumneavoastră, irațional. Despre ciorapi rătăciți, formule de agățat gagici și alte încurcături existențiale, de Dan Ariely (trad. Dan Crăciun)
Acest volum este cu totul diferit de cele prezentate mai înainte. Dan Ariely este profesor de psihologie și economie comportamentală, iar cartea sa este dedicată „ciudățeniilor, complicațiilor și frumuseții naturii umane”. Prin tot felul de povești contemporane (însoțite de caricaturile lui William Haefeli), autorul american aduce încercarea de a înțelege natura umană în mijlocul vieții noastre contemporane stresante și agitate. Scrisă lejer și cu mult umor, Al dumneavoastră, irațional este cartea unui foarte bun observator al vieții, a cărui mare dorință este să înțeleagă mai bine natura umană și, în același timp, să-i ajute pe oameni să-și depășească egocentrismul și să găsească versiuni mai bune ale propriului sine. Cartea se bazează pe rubrica autorului („Întreabă-l pe Ariely”) din Wall Street Journal, așa că fiecare capitol începe cu o problemă trimisă de un cititor și se termină cu răspunsul dat de Ariely. Spre deosebire de cele trei cărți prezentate înainte, problematicile de aici nu vizează înțelesuri profunde ale naturii noastre umane, ci probleme mărunte și banale, dar care ne ocupă, de fapt, cea mai mare parte a timpului.
Sapiens: A Brief History of Humankind, de Yuval Noah Harari
Una dintre cele mai recente apariții pe această temă (și bestseller Amazon), Sapiens este un alt demers ambițios care încearcă să definească „ce înseamnă să fii uman”. Cercetarea pornește din preistorie, de pe vremea când pământul era populat de mai multe specii de homo (așa cum există, de exemplu, mai multe specii de feline, de câini sau de elefanți), urmărind apoi evoluția singurei specii care a supraviețuit, homo sapiens. Excelent documentată, cartea alternează informații științifice cu exemple ușor de înțeles și de identificat de către cititori (chiar și de cei care nu sunt familiarizați cu subiectul). Homo sapiens este urmărit de-a lungul tuturor epocilor cunoscute, de la preistoria umanității (nașterea unei noi specii, nașterea rațiunii), la inventarea agriculturii, începutul istoriei, primele imperii și expansiunea lor, revoluțiile științifice, ajungând până în contemporaneitate și chiar mai departe, la un posibil viitor al unei noi specii de „super oameni” inventați de știința și medicina contemporană. Din câte știu, cartea va fi publicată și în limba română (drepturile se pare că sunt cumpărate), însă nu am reușit să aflu la ce editură. Oricum, tot e o veste bună, din ce am citit, e una dintre cele mai interesante și mai accesibile cărți pe această temă, ar merita un loc în bibliotecă.