Intrebarea cine e Jamie sau care carte chiar nu se justifica, mai ales ca am avut surpriza sa descopar ca si un copil de 10 ani a auzit de chef-ul britanic si de cartea lui. Cum de unde, de la televizor. Asadar, intrebarea corecta ar fi: ce ne mai invata Jamie?

Pai la prima mana lucrurile de baza intr-ale bucatarelii ca la carte, un fel de abc pe care chiar daca crezi ca il stii nu strica sa-l mai citesti o data. Par exemplu: stii cum sa alegi pestele proaspat de la pescarie sau ca dupa ce ai lasat frunzele de salata in apa, nu sub jet, trebuie sa le tii un pic la uscat/scurs ca altfel se terfelesc si parca nici gust nu mai au?

Dar ca cel mai bun sos pentru orice salata se amesteca cel mai bine intr-un borcan? Sau care sunt partile/bucatile de carne indicate pentru diverse tipuri de mancare? Si apropo, stii cum e cel mai bine sa conservi mancarea ramasa?

Iar odata abecedarul explicat, incepe inovatia. Cartea asta chiar iti pune masa in fata dintr-o perspectiva mai creativa. Si nu pentru ca te invata sa faci paste in casa si sa pregatesti risotto-ul perfect. Nu, cel mai interesante mi se par mixurile pe care le propune: cotlete de porc traditionale cu mere si salvie, salata calda de piersici la gratar si salata creata, cu sos din branza de capra sunt doar doua astfel de exemple – cele mai graitoare, dpdv apetit vorbind.

Insa nu despre gusturi sofisticate e vorba aici sau de retete imposibile, ci de o altfel de intrebuintare a unor ingrediente cu care, previzibil vorbind, ne-am cam obisnuit sa nu ne mai batem capul. Nu stiu cati dintre voi folosesc cimbru sau rozmarin proaspat ori stiu ce savoare dau astfel mancarii: cred ca cei mai multi cumpara pliculete de cimbru sau rozmarin deja uscate, desi am descoperit ca un ghiveci cu planta proaspata e cu foarte putin mai scump ca plicul, si mai da si bine pe pervaz, basca aroma. Ce sa mai zicem de a strecura in mancare frunze de papadie, tulpini de telina, macris, rucola, seminte de pin…

Stiu ce veti spune: se gasesc foarte greu. Nu prea e asa: in cele mai multe supermaketuri le gasesti. Ok, eu am ales sa gatesc o reteta cu sparanghel si recunosc ca sparanghelul gasit nu era tocmai fresh, insa ingrediente erau. Plus ca frunzele de papadie sunt cam… peste tot in natura, macrisul la fel, si oricum nu vorbim acum despre a manca in fiecare zi a saptamanii preparate cu seminte de pin, fenicul, frunze de papadie si ciuperci salbatice, ci de a le incerca din cand in cand sau de ce nu adapta la retete proprii.

Cred ca citind cartea lui Jamie esti tentat sa incerci combinatii noi: mai bagi un sparanghel, mai pui o salvie, mai niste cimbrisor, mai un sos a la Jamie amestecat in borcan etc. Iti e mai clar ce fac plantele aromatice si ce tip de carne si mai ales ce bucatica trebuie sa folosesti pentru diverse feluri, ce creme mai poti face la pandispanul preferat etc.

Evident, e si cadoul perfect pentru cineva caruia ii place sa gateasca si mai e si fermecat de zambetul faimosului chef: insa trebuie sa fie cineva pentru care ingredientele proaspete, naturale sunt foarte importante si e gata sa dea cat face fiecare dintre ele, si care chiar gaseste o placere in a bucatari… cu stil. Pentru ca daca la TV totul se termina in juma de ora, wake up guys, in real life unele retele pot lua spre triplu, ca deh, nu suntem nici chefi, nici roboti :). Dar macar de o cina surpriza ne putem sacrifica.

Si pentru ca noi ne vom sacrifica de dragul vostru dar, de ce sa nu o recunoastem, mai ales de al nostru, vom incerca o reteta de la Jamie si o sa va spunem, spre a voastra salivare, cum a fost. Pana atunci, spor la shopping, dar nu faceti cozi prea mari ca mai e si Bookfest weekendul asta.