Tag: bucatarie

Anca Vieru: „Personajele mele beau cafea, bere sau coniac, mănâncă înghețată sau covrigi cu sare. Taie lămâia în felii sau se uită la poze cu pepeni pătrați. Dar nu prea stau în bucătărie”

O cunosc pe Anca Vieru doar din scris: din volumul de povestiri publicat în 2015, la Editura Polirom, și intitulat Felii de lămâie, de pe blogul pe care îl ține (Cuvinte fără cod de bare, simpatic nume!) și, firește, din postările de pe Facebook, pentru că – nu-i așa? – totul se întâmplă în virtual(itate)! Știu ca e absolventă de Politehnică, dar și că a terminat un master în comunicare, că a făcut o vreme cercetare și că, în cele din urmă, a virat spre științele umaniste, pentru care este – fără doar și poate – foarte înzestrată. Am citit undeva că a participat la un atelier de creative writing ținut de Florin Iaru și Marius Chivu și că, încurajată de aceștia, a făcut din scris o profesie, publicând, inițial, în volumele colective Moş Crăciun & co. (Art, 2013) şi Ficţiuni reale (Humanitas, 2013), proiect colectiv iniţiat de Florin Piersic jr., și abia după aceea, în 2015, debutând individual cu volumul de proză scurtă Felii de lămâie. Nominalizat la premiile revistei Observator cultural, debutul Ancăi Vieru este cu adevărat remarcabil, dovedind o maturitate surprinzătoare a scriiturii, într-un evantai surprinzător de stiluri și formule literare. Cu doar câteva zile în urmă, a ieșit din tipar și primul roman al autoarei, Spulberatic (Editura Polirom) și, dată fiind bucuria cu care i-am citit povestirile, recunosc că abia aștept să văd ce se ascunde sub acest titlu... misterios. Citeşte tot articolul


Gastro-literare: Ștefania Mihalache – „Eu sunt un aliaj imposibil între gourmand și gourmet”

De ce mâncare, o sa vă întrebați. Pentru că toată lumea mănâncă, inclusiv personajele din literatura pe care o citim. Chiar și cititorii, oricât de diferiți și de capricioși ar fi ei. Chiar și - sacrilegiu! - autorii acestei literaturi care ne umple, zi de zi, viețile cu tot felul de emoții, care mai de care mai colorat-intense. Avea Brillat-Savarin o butadă de la care putem porni această călătorie în bucătăriile și în palatele (da, și gustative ale) unor scriitori care au zis DA acestei aventuri: animalele mânâncă, omul se hrănește. Așadar, mâncatul e o artă (chiar dacă abia ultimele decenii au transormat-o dintr-o Cenușăreasă într-o prințesă, acceptată inclusiv în mediile elitiste și chiar academice), iar moravurile culinare sunt, în mod limpede, un foarte puternic indicator sociocultural. Scriitorii au fost dintotdeauna preocupați de mâncare și au făcut din ea nu doar un detaliu de scenografie romanescă, important și savuros, fără îndoială. Uneori, o masă ori un fel de mâncare a dat cheia unei intrigi, a salvat un personaj sau, trist, l-a ucis. Tot la masă, eroii și-au cunoscut iubitele sau călăii, s-au declanșat războaie și s-au semnat tratate de pace sau contracte prenupțiale. Citeşte tot articolul


Braseria Balzac – salată Niçoise şi romane franţuzeşti

Bucătăria franţuzească e cunoscută şi apreciată peste tot în lume. E de înţeles acest lucru dacă ne gîndim la delicatesele pe care le oferă, la gama variată de brânzeturi, la ierburile aromatice şi mirodeniile folosite, precum şi la vinurile sale celebre. Aşa că nu va fi nicio mirare să găsim restaurante cu specific franţuzesc în orice colţ de lume. Şi când specificului i se adaugă şi o tentă literară, cu atât mai bine. Citeşte tot articolul

Bucate, vinuri și obiceiuri românești de Radu Anton Roman

Pentru mine, Radu Anton Roman e o voce şi un chip din vremea când nu ştiam să gust cu adevărat un fel de mâncare (de gătit nu putea fi vorba!) dar îmi plăcea să privesc cum se face, de când bunica mă bătea la cap să iau la Bucureşti o sacoşă plină de mâncare (eram studentă) şi protestam, nefiind conştientă câte poveşti se ascund acolo şi de când televizoarele nu erau pline de bucătari care arată bine şi gătesc feluri exotice. Citeşte tot articolul

Sa gatim cu Jamie – cartea

Intrebarea cine e Jamie sau care carte chiar nu se justifica, mai ales ca am avut surpriza sa descopar ca si un copil de 10 ani a auzit de chef-ul britanic si de cartea lui. Cum de unde, de la televizor. Asadar, intrebarea corecta ar fi: ce ne mai invata Jamie? Citeşte tot articolul