„Un compendiu al inocenţei, prospeţimii şi spontaneităţii, al trăirilor intense şi al imaginaţiei neîngrădite, al uimirilor descoperirii lumii.”

În această săptămână, Editura Polirom vă provoacă la o lectură nostalgică din o nouă carte de amintiri: Cartea copilăriilor, volum coordonat de Dan Lungu şi Amelia Gheorghiţă, apărut în colecţia „Ego-grafii”, disponibil în librăriile din ţară şi pe www.polirom.ro.

După reţeta precedentului volum pe care l-au coordonat, Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din comunism (Polirom, 2014), Dan Lungu şi Amelia Gheorghiţă vă propun 61 de poveşti amuzante sau triste, mai toate încărcate de melancolie, la bloc sau la ţară, despre prietenii ce vor dura o viaţă, despre părinţi şi bunici, despre trocuri naive şi vecini băgăreţi. Universul copilăriei este magic, cu locuri sau jucării speciale, aventurile din şcoală ori iubirile trecătoare, dar de o intensitate nemaiîntâlnită.

Vesele sau pline de melancolie, poveştile din Cartea copilăriilor vor trezi amintiri ascunse în memoria cititorului, oferindu-i oportunitatea de a retrăi momente frumoase din cea mai naivă şi mai lipsită de griji perioadă a vieţii.

Cartea copilăriilor este o antologie de întâmplări semnificative trăite personal, de episoade relevante pentru o anumită epocă, ce explorează o zonă umbrită a recuperării memoriei. Este o colecţie de emoţii şi de amintiri din perioada copilăriei, amuzante sau, dimpotrivă, dureroase. Un compendiu al inocenţei, prospeţimii şi spontaneităţii, al trăirilor intense şi al imaginaţiei neîngrădite, al uimirilor descoperirii lumii.” (Coordonatorii)

Din cuprins:
Revoluţie şi portocale • Poveste cu o Dacie 1300 • Circul • Vacanţa fără sfîrşit • Misterul maşinuţelor chinezeşti • Olia sau frămîntările revoluţiei hormonale • Spargerea de la grădiniţă • Citiţi-l pe Mark Twain! • Jocuri, poturi şi focuri • Cu colinda • Chestiuni miliţieneşti • La cireşe • Prima dragoste

„Cartea copilăriilor”, volum coordonat de Dan Lungu şi Amelia Gheorghiţă – fragment

Colecția „Ego-grafii”
Editura Polirom
320 p.

Vacanţa fără sfârşit
Viorel Ilişoi

 

Când eram la casa de copii, în fiecare vară plecam în tabără la mare. La Năvodari. Era tabăra celor mai buni la carte, nu neapărat şi a celor mai cuminţi, aşa că mă încadram. Din tot căminul, numai doi‑trei plecam la mare. Era cel mai important eveniment al anului. Nu pentru că vedeam marea – de altfel, nici nu prea am amintiri de pe litoral, doar că s‑a îndrăgostit o fetiţă de mine, însă eu am preferat să‑i fur sticla de Pepsi, nu inima –, ci din alte motive: scăpam de cămin, ieşeam din pluton, mergeam cu trenul şi, ce senzaţie!, aveam pentru două săptămâni valiza mea, cu lucruşoarele mele. După un an în care totul era la comun, valijoara aia de carton conţinea de fapt libertate cât pentru o lume întreagă.

Tabere erau pentru toţi, toată vara. Cei mai buni, la mare; ceilalţi, la Bucşoaia, la Strunga, la Arbănaş, la Jibou sau Jimbolia. Mereu şi mereu aceleaşi tabere, în care nimeni nu se ducea cu bucurie. Dar iată că în vara lui ’80, când am terminat clasa a VII‑a, pe lângă taberele obişnuite a mai apărut una: la Snagov. Nimeni nu ştia ce‑i cu ea, cum e acolo, şi toţi băieţii voiau la misteriosul Snagov, care pentru noi nu însemna decât numele unor ţigări cu filtru, din ce în ce mai greu de găsit.

Tocmai mă întorsesem de la Năvodari, slab şi negru ca o coadă de câine, jupuit până la carne. Şi cum mă învârteam pe acolo cu valiza în braţe, aşteptând să‑mi vină rândul s‑o predau, ce‑mi trece mie prin cap? Ia să merg şi eu la Snagov! Ar fi fost prima oară când mergeam în două tabere într‑o vacanţă. Şi asta pentru că de fiecare dată mă fofilam, după Năvodari o tuleam acasă, fugeam de celelalte tabere ca dracul de tămâie. Şi iată‑mă acum plecând iar! De data asta spre Snagov, cu un autocar în loc de tren, cu o valiză uriaşă la patru băieţi, cu haine mai ponosite, cu mâncarea de drum la comun, îngrămădită în două rucsacuri peticite cu migală de tanti Vorniciuc, croitoreasa.

Nu mi‑a părut rău. Când am ajuns în tabără, din autocar am coborât direct în rai. Numai apă şi pădure în jur! Şi nouă ne plăcea apa ca la raţe, iar pădurea şi mai mult, fiindcă eram mai greu de supravegheat. Cel mai bine era că stăteam în nişte căsuţe de lemn, câte doi. Gata cu dormitoarele de 80 de paturi! Veceul era cam departe, dar noi eram învăţaţi cu asta de la cămin. Mâncarea, ca în toate taberele, abia ne umplea cariile.

Era mai greu să fim ţinuţi în lesă acolo, printre copaci. Dispăream pe lac, culegeam nuferi din locuri unde numai nişte zvârlugi ca noi puteau ajunge, îi vindeam cu trei lei bucata, o sumă imensă, şi ne cumpăram ce voiam. În special pâine, multă pâine, că era ieftină şi bună, umplea burta.

Era prea frumos! Din păcate, tabăra ţinea numai o săptămână. Nici nu ne‑am dat seama când a trecut timpul. De‑acum trebuia să plecăm noi şi să vină alţii în locul nostru. Dar să vezi noroc! Cei de la cămin n‑au reuşit să adune destui copii pentru o serie completă, că fugiseră toţi care‑ncotro, pe‑acasă, pe la munci, aşa că vreo doi din cei de la Snagov am mai rămas o tură.

Despre coordonatori

Dan LunguDan Lungu (n. 1969), director al Muzeului Naţional al Literaturii Române Iaşi, este unul dintre cei mai apreciaţi şi mai traduşi scriitori români, cărţi ale sale fiind publicate în limbile franceză, germană, italiană, spaniolă, poloneză, slovenă, maghiară, croată, bulgară, greacă, macedoneană şi turcă.

La Editura Polirom a mai publicat volumele de proză scurtă Băieţi de gaşcă (ed. I, 2005; ed. a II-a, 2013) şi Proză cu amănuntul (ed. a II-a, 2008), precum şi romanele Raiul găinilor (ed. I, 2004; ed. a II-a, 2007; ed. a III-a, 2010; ed. a IV-a, 2012), Sînt o babă comunistă ! (ed. I, 2007; ed. a II-a, 2011; ed. a III-a, 2013; ecranizat în 2013, în regia lui Stere Gulea), Cum să uiţi o femeie (ed. I, 2009; ed. a II-a, 2010; ed. a III-a, 2011), În iad toate becurile sînt arse (ed. I, 2011; ed. a II-a, 2014) şi Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu (ed. I, 2014; ed. a II-a, 2016). Tot la Editura Polirom a coordonat volumele colective Tovarăşe de drum. Experienţa feminină în comunism (2008, în colaborare), Str. Revoluţiei nr. 89 (2009, în colaborare) şi Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din comunism (2014, în colaborare). În 2011, statul francez i-a acordat titlul de „Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres” pentru contribuţii la îmbogăţirea patrimoniului cultural francez.Amelia Gheorghita

Amelia Gheorghiţă (n. 1988) este licenţiată în Comunicare şi Relaţii Publice la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi. Este responsabil de relaţii publice la Muzeul Naţional al Literaturii Române din Iaşi şi membru în noua redacţie a revistei Dacia literară. Face parte din echipa de organizare a unor evenimente culturale din Iaşi, printre care Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere Iaşi, Şotron. Tîrg de cărţi, jocuri şi distracţii, Street Delivery.

La Editura Polirom a coordonat volumul colectiv Cărţi, filme, muzici şi alte distracţii din comunism (2014, în colaborare).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *