David Foster Wallace avea 46 de ani atunci când s-a sinucis, în 2008, după mulți ani de luptă cu o depresie severă.
Interviul de mai jos este din 1997, când Infinite Jest doar ce apăruse, iar autorul american vorbește despre cum e să fii profesor, despre David Lynch, Pacientul englez, Michael Ondaatje și în general relația dintre filme și cărți, și tot felul de alte subiecte în care Charlie Rose îl aruncă, în ciuda împotrivirii sale și a unor remarci precum:
Are you seriously asking me about this?
Pe tot parcursul interviului, e destul de ușor să-ți dai seama că Wallace e măcinat de îndoieli apropos de propria persoană și propriul talent (I got some attention for some work that didn’t really deserve it), și e atât de preocupat de ce ar putea crede publicul despre el în urma interviului, că la un moment dat îi pune și lui Rose răbdarea la încercare, și-l face să exclame:
Quit worrying about how you’re gonna look and just be!
În ultimele trei minute, Wallace vorbește și de propria depresie, și subliniază că, deși în ultima vreme n-a prea mai găsit noi motive de a se da jos din pat dimineața:
I’m not getting ready to jump off a building or anything.
Or anything s-a întâmplat, în final, pe 12 septembrie 2008, când Wallace s-a spânzurat.
I see a brain at work there! Where do you want it to go?
I think not exploding would be a good start.
