Tag: huxley

Andreea RĂSUCEANU: “Cum arată celălalt Bucureşti al lui Mircea Eliade?”

Dacă la prima sa carte, Cele două Mântulese (Editura  Vremea, 2009), Andreea Răsuceanu pornea de la semnificaţia Mântulesei în opera lui Eliade şi ajungea la o analiză a istoriei ctitoriilor şi a mahalalei din secolul al XIX-lea, mergând într-o dublă direcţie – documentară şi bazată pe ficţionalul din prozele eliadeşti –, în cea de-a doua sa carte, Bucureştiul lui Mircea Eliade (Humanitas, 2013), autoarea îşi extinde studiul mai ales asupra romanelor realist-psihologice ale lui Eliade, introducând noţiuni destul de puţin dezvoltate la  noi şi care ţin de domeniul geocriticii. Am stat de vorbă cu Andreea despre această nouă abordare, despre Bucureştiul mitic vs. Bucureştiul mundan, despre locurile ei speciale din oraş, dar şi despre ce înseamnă „adevărata istorie” şi „geografia reală”. Citeşte tot articolul

Regrete şi nostalgii (2): cărți pe care le-am citit prea târziu

... şi, pe alocuri, motivele tâmpite pentru care s-a întâmplat asta. Gând la gând cu bucurie: după ce vineri v-am povestit de cărţile pe care le-am citit prea devreme, ni s-a sugerat să mergem mai departe şi să înşirăm cărţile pe care le-am citit prea târziu. Ne gândisem deja la asta, aşa că azi o să vă povestesc despre cărţile alea pe care la o anumită vârstă, le citeau toţi colegii şi prietenii mei, dar pe care eu le-am sărit - pentru că voiam să fiu altfel, pentru că aveam cu totul alte preocupări, sau pur şi simplu pentru că nu mi-au picat în mână la momentul potrivit - şi pe care le-am redescoperit cu câţiva ani mai târziu decât ar fi trebuit. Citeşte tot articolul

Înapoi la: Minunata lume nouă

Community, Identity, Stabiliy Minunata lume nouă ţi se dezvăluie încă de la primele pagini, lipsită de mister, ca o femeie uşoară - exact aşa cum a vrut-o Huxley. E o lume în care oamenii sunt împărțiți în caste, clase sociale determinate fizic și intelectual. Monogamia este cea mai mare indecență posibilă, familia e doar o reminiscență atavică absolut dezgustătoare (să te naști e de neconceput, sau să spui cuiva mamă). Societatea e ținută în echilibru de un soi de predeterminare genetică - atunci când oamenii se nasc dorindu-și să facă un anumit lucru, și având toate calitățile necesare pentru asta, ei nu au cum să vrea altceva. Să fie imprevizibili. Iar la sfârșitul zilei, dacă totuși ai întrebări sau dubii, ele vor dispărea cu o doză de soma, care te va duce departe, departe, acolo unde nu ai cum și de ce să te gândești - doamne ferește! - la tine însuți, la ceea ce ești. Citeşte tot articolul