" [...] atunci mi-am dat seama că nimic nu e stabil în lumea asta, că orice aș face, oamenii vor merge mai departe în stilul lor. Că am de ales: ori accept asta, ori voi fi mereu mințit". (p. 86)

Umblă vorba în târg că Poker-ul lui Bogdan Coșa nu este un roman care se citește greu, că ar fi un pic consumerist, că este companionul ideal la ceas de seară sau de dimineață în metrou, în tren, plecând sau întorcându-te în București, și chiar și dimineața, pe stomacul gol, lângă o ceașcă de cafea. Așa este, și aș plusa spunând că este alternativa oricărui film de la ora 20.00 de pe multe posturi TV. Citeşte tot articolul