„Frumuseţea fantastică a lumii e hrana melancoliei noastre.” Avem aici o frază care ar putea contrage întrega substanță a celei mai recente cărți scrise de Mircea Cărtărescu. Pasajul e din Jurnalul publicat anul trecut și, deși fibra Solenoidului e cea decantată, fire din Melancolia pot fi anticipate încă de atunci. Citeşte tot articolul
Mihai Ignat este cunoscut publicului ca dramaturg și poet. Recent, la editura Nemira, în colecția Vorpal, a publicat volumul Frigul (elegie). „Frigul conține toată știința poetică și literară a lui Mihai Ignat, dar nu seamănă cu nimic din ce a fost înainte. Este «un rit de chemare a bătrâneții», o lamentație masculină nel mezzo del cammin, un poem unic în poezia noastră. Un exercițiu tardiv de seducție, plin de disperare, erotism, duioșie, cinism și resemnare, în care totul e ținut la un loc nu numai de impecabila voce a poetului, ci și de acel «clei al fricii» pe care o resimte «cel care așteapta frigul»“, a scris Svetlana Cârstean pe coperta cărții.
Nu aveam mai mult de 16 ani când am pus prima dată mâna pe Nostalgia lui Cărtărescu (Nostalgia care, chiar așa, tocmai a împlinit 20 de ani. La mulți ani și la cât mai mulți cititori)! Am citit-o pe nerasuflate, am devorat cu un entuziasm nebun fiecare povestire și, cred și acum, a fost una dintre cărțile pe care le-am citit cel mai intens.
De acolo, cel mai aproape mi-a rămas Gemenii, o poveste de dragoste ce te dă complet peste cap. Când am găsit-o în Samsung Readers Hub, mi-am zis că e momentul să o recitesc (probabil a cincea oară) și să o port cu mine mereu în telefon, să mă pot întoarce oricând la paginile, chiar și virtuale, care-mi sunt atât de dragi.
