Undeva, pe la începutul cărţii, Alaian Robbe-Grillet plasează un scurt fragment în care descrie urletele unor carnasiere, urlete care se aud de pe domeniul unde locuiesc cei trei protagonişti ai romanului Gelozia. Oricît de bizară ar părea comparaţia, ceea ce ni se spune despre răgetele animalelor e perfect valabil şi pentru raporturile dintre protagoniştii cărţii, şi pentru traiectoria fiecăruia în parte:

urletele seamănă între ele; nu pentru că ar transmite ceva, un mesaj uşor de descifrat, ci mai degrabă pentru că n-au ceva specific, nu exprimă nimic: parcă nu sînt urlete speriate, de durere, de ameninţare sau de dragoste. Sunt un fel de urlete mecanice, scoase fără un motiv anume, nu transmit nimic, semnalează doar existenţa, poziţia şi mişcările fiecărui animal, marcîndu-i în acest fel traseul în noapte. Citeşte tot articolul