Tag: Paolo Cognetti

Despre romanul „Cei opt munți”, de Paolo Cognetti, la Serile Italiene

Luni, 15 ianuarie, la ora 19.00, la Librăria Humanitas de la Cișmigiu (Bdul Regina Elisabeta 38, București), va avea loc o dezbatere pornind de la romanul Cei opt munți, de Paolo Cognetti, volum apărut în colecția „Biblioteca Polirom” (coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu), în anul 2017, în traducerea Ceraselei Barbone. Evenimentul are loc în cadrul proiectului „Serile Italiene”, inițiat și coordonat de italienista Smaranda Bratu Elian. Citeşte tot articolul


Doi dintre laureații Premiilor Médicis 2017, în Biblioteca Polirom: Yannick Haenel și Paolo Cognetti

Joi, 9 noiembrie 2017, s-au decernat prestigioasele premii Médicis. Cîștigătorii ediției 2017 sînt:

Premiul Médicis – Yannick Haenel pentru romanul Tiens ferme ta courrone (Gallimard), în pregătire în colecția „Biblioteca Polirom”, în traducerea lui Laurențiu Malomfălean; volumul va fi lansat la Bookfest 2018.

Premiul Médicis étranger – Paolo Cognetti pentru Les huit montagnes (Stock)/ Cei opt munți, Biblioteca Polirom, 2017, traducere de Cerasela Barbone;

Premiul Médicis essai – Shulem Deen pentru volumul Celui qui va vers elle ne revient pas (Globe). Citeşte tot articolul


„Cei opt munți”, Paolo Cognetti – fragment

Pietro e un băieţel de la oraş, solitar şi cam morocănos. Mama munceşte într-un centru de consultanţă familială de la periferie şi talentul ei este să le poarte de grijă celorlalţi. Tatăl este chimist, un bărbat irascibil şi fascinant, care se întoarce acasă în fiecare seară de la serviciu plin de furie. Pe părinţii lui Pietro îi uneşte o pasiune comună: muntele. Cînd descoperă sătucul Grana, la poalele masivului Monte Rosa, simt că au găsit locul potrivit: Pietro va petrece toate verile în locul acela „închis în sus de creste gris-fer şi în jos de o stîncă abruptă care împiedică accesul”, dar traversat de un torent care îl ademeneşte din prima clipă. Şi acolo, aşteptîndu-l, se află Bruno, cu părul lui blond cînepiu şi gîtul ars de soare: de aceeaşi vîrstă cu el, dar, în loc să fie în vacanţă, duce vacile la păscut. Încep astfel veri de explorări şi descoperiri, printre casele abandonate, moară şi cărările mai aspre. Sînt şi anii în care Pietro începe să facă drumeţii cu tatăl lui. Pentru că muntele înseamnă cunoaştere, un adevărat mod de a respira, şi va fi legatul lui testamentar cel mai autentic. O moştenire care, după mulţi ani, îl va reapropia de Bruno. Citeşte tot articolul