Tag: stephen fry

Wilde Day

Stephen Fry ne aduce aminte cîteva bizarerii care dădeau farmecul personal al lui Wilde. Tocmai acum pentru că Wilde s-a născut într-un 16 octombrie, iar Fry l-a jucat într-un film cu mulţi fani,  Wilde. Într-o zi legată de Wilde, pe lîngă interviul cu Fry,  decupez o bucată dintr-o declaraţie de dragoste. E partea a doua din Two Lovers, poemul scris de Lord Alfred Douglas, iubitul lui, şi care a fost adus ca probă în procesul în care Wilde a fost condamnat la ani grei de puşcărie pentru ceea ce atunci s-a numit gross indecency. Poemul e despre o dragoste care pentru cei mai mulţi a părut  vinovată şi deviată. Era the Love that dare not speak its name; o dragoste al cărei nume nu putea fi rostit, dragostea dintre doi oameni de acelaşi sex. Nu că azi am trăi un paradis al incluziunii şi al toleranţei tuturor diferenţelor. And lo! within the garden of my dream I saw two walking on a shining plain Of golden light. The one did joyous seem And fair and blooming, and a sweet refrain Came from his lips; he sang of pretty maids And joyous love of comely girl and boy, His eyes were bright, and 'mid the dancing blades Of golden grass his feet did trip for joy; And in his hand he held an ivory lute With strings of gold that were as maidens' hair, And sang with voice as tuneful as a flute, And round his neck three chains of roses were. But he that was his comrade walked aside; He was full sad and sweet, and his large eyes Were strange with wondrous brightness, staring wide With gazing; and he sighed with many sighs That moved me, and his cheeks were wan and white Like pallid lilies, and his lips were red Like poppies, and his hands he clenched tight, And yet again unclenched, and his head Was wreathed with moon-flowers pale as lips of death. A purple robe he wore, o'erwrought in gold With the device of a great snake, whose breath Was fiery flame: which when I did behold I fell a-weeping, and I cried, 'Sweet youth, Tell me why, sad and sighing, thou dost rove These pleasant realms? I pray thee speak me sooth What is thy name?' He said, 'My name is Love.' Then straight the first did turn himself to me And cried, 'He lieth, for his name is Shame, But I am Love, and I was wont to be Alone in this fair garden, till he came Unasked by night; I am true Love, I fill The hearts of boy and girl with mutual flame.' Then sighing, said the other, 'Have thy will, I am the Love that dare not speak its name.' Cred că pe lîngă lobbyul pro-dragoste, momentul mai suportă şi un shortlist personal cu cîteva wildisme preferate. Şi măcar un act dintr-o piesă cu multe dedesubturi, citită pe roluri, aşa, de-o distracţie. În caz că aveaţi chef să sărbătoriţi ceva şi nu găseaţi o temă. Stephen Fry începe primul: http://www.youtube.com/watch?v=Av9F_zdMR8w&list=PLE3CFB3F60067789A  

Acei scriitori minunaţi şi bolile lor necruţătoare

Zilele trecute citeam cu regret un articol despre autorul Gabriel Garcia Marquez, in vârstă de 85 de ani, care a avut acum câţiva ani cancer limfatic şi care acum suferă de demenţă senilă, aşa cum mărturiseşte fratele său, precizând şi faptul că boala este genetică în familia Marquez şi că ar putea să fi fost accelerată de tratamentul împotriva cancerului. Cu părere de rău pentru tăcerea care pare că s-a abătut permanent peste hârtiile de pe masa de lucru a lui Gabo, dar cu conştiinţa faptului că, vorba poetului, "cu-o moarte toţi suntem datori", azi ne-am documentat despre diversele maladii de care au suferit scriitori celebri - unele celebre şi clasice la rândul lor: sifilis, tuberculoză, pneumonie, altele meschine şi necruţătoare: Alzheimer, demenţă, schizofrenie, tulburări bipolare, depresii (care i-au împins pe mulţi la sinucidere). Citeşte tot articolul

Care e asemănarea dintre Oscar Wilde și David Bowie?

Nu vă spunem, dar o puteți afla din documentarul de mai jos, făcut în 1997. Care, da, pare plictisitor - ca idee, documentarele despre scriitori nu sunt tocmai distractive, de obicei - dar ăsta e genul de documentar pe care l-ai face despre o formație. Sau, după cum este prezentat Oscar Wilde chiar la începutul lui, despre "the century's first pop celebrity". Citeşte tot articolul

10 majordomi în literatură

Majordomii în literatură sunt genul acela de personaje cărora le-ar trebui un capitol special, la care scriitorii să revină din când în când. De la criminali, la confidenţi şi prietenoşi, bine instruiţi şi educaţi, majordomii au folosit drept punct de inspiraţie pentru numeroşi scriitori, majoritatea britanici sau irlandezi. Astăzi am vrut să facem şi noi un top cu cei mai interesanţi majordomi fictivi, cu care ne-am întâlnit deseori în lectură.

Citeşte tot articolul


Mă gândesc să ascult mai multe cărţi

Înainte să înveți să citești, cineva ți-a povestit. Când timpul nu prea mai e de partea ta, ai putea la fel de bine să te întorci la asta. Oricine locuieşte fără părinţi, petrece zilnic 8 ore la birou şi încă vreo două în trafic înţelege unde bat. Drumul până la birou e şi el fragmentat între metrou, autobuz şi mers pe jos, aşa că am cam renunţat la citit, pentru că nu prea se leagă nimic. Îmi mai rămân serile- sau, aşa cum mă sfătuieşte tot mai multă lume în ultima vreme, cărţile audio. Ar însemna să am de două ori mai mult timp pentru „citit” şi, uneori, să am vocile  unor tipi faimoşi ca Robin Williams, Burt Reynolds, Johnny Cash, Stephen Fry sau Sean Penn, spunându-mi poveşti la mine acasă- sau oriunde trebuie să-mi ţin ochii în monitor, pe fereastră, sau la grimasa demanding a șefului :) Citeşte tot articolul