Spiritual, glumeţ şi, în acelaşi timp profund (atunci când abordează teme precum fanatismul), Amos Oz te face să te reîndrăgosteşti de literatură, povestind cum, în copilărie, visa ca, atunci când o să crească, să devină o carte, şi nu un bărbat. Asta pentru că, în postura fragilă de om, dispariţia şi uitarea eternă sunt nişte pericole cu care trebuie să te lupţi permanent, pe când, dacă eşti o carte, există şansa ca măcar un exemplar din tine să supravieţuiască în cine ştie ce colţ de lume. Citeşte tot articolul