Bookaholic

Sunt atâtea mame în cărţi care mai bine ar rămâne acolo. Adică nu ai vrea ca vreuna dintre doamnele de mai jos să-ţi gătească micul dejun. Departe de imaginea idealizată a mamei cu care defilăm de 8 martie, în cărţi sunt mamele “dubioase”, dezaxate, ciudate, violente, indiferente, maniacale, complexe, nebune. Despre câteva dintre ele, în cărţile de mai jos.

1. Tihna de Attila Bartis – N-ai vrea să o ai ca mamă pe Rebeka şi asta nu doar pentru că zice mereu “undeaifostbaiete”. E o mamă ce-şi ţine fiul captiv, mai ales psihic, dominantă, o actriţă care joacă tiranic în propria viaţă, dar mai ales în ceea a baiatului ei. E atât e apăsătoare Tihna, cu toate sugestiile ei de nebunie, incest, obsesie, cu toate detaliile unei vieţi stranii în doi – mamă şi fiu adult – încât te bântuie mult, mult timp după lectură.

2. Complexul lui Portnoy de Phillip Roth – dominatoare este şi mama evreică a lui Alexander, ce tronează matriarhal în mijlocul acestui “banc cu evrei”, cum îşi numeşte cu umor eroul nostru propria existenţă. Ei bine, mama îi pune cuţitul la gât când nu mănâncă, îl ameninţă, îl cocoloşeşte, îl sufocă, îl şantajează şi, cel mai important, îl face să se simtă vinovat încontinuu.

3. Hamlet – nici cu clasica Gertrude nu ne e ruşine. Păi aşa e frumos, să te căsătoreşti cu cel care l-a ucis pe soţul tău, regele, ba care îi era pe deasupra şi frate?

4. Lolita – să nu-şi fi dat seama doamna Charlotte Haze de interesul special pe care fata ei, Lolita, îl trezea chiriaşului Humbert Humbert? Şi în toată pasiunea ei pentru Humbert nu o face cumva să-şi neglijeze fetiţa şi să încerce să o trimită ici-colo pentru a fi lăsată singură?

5. Istoria Calvitiei Mele – băiatul cu cel mai mic penis din lume, zice el, are o mamă care oscilează între preocuparea de a cultiva relaţiile cu admiratorii farmecelor ei debordante şi de a-şi înşela soţul indiferent şi grija uneori absurdă pentru fiul ei.

6. Pianista – în cartea lui Jelinek (şi simplificat dar foarte puternic vizual în filmul lui Haneke), mama este cea care terorizează, într-o relaţie bolnavă cu fiica ei pe care o domină. Fiica trăieşte, trebuie să trăiască obsesia mamei de a fi o pianistă celebră, indiferent de faptul că acest lucru o alienează şi o frustrează.

7. Insecta de Claire Castillon – e o cărticică mică plină de poveşti cu mame hai să le zicem indulgent bolnave la cap. Mamele lui Claire Castillon vorbesc la persoana 1 despre ba cum îşi aruncă fetiţa pe geam, ba cum o terorizează, ba cum vrea obsesiv-compulsiv să fie doar într-un anumit fel. Sunt situaţii duse la extrem în relaţia mamă-fiică şi Insecta e o carte ce clar vrea să şocheze aşa.  Îşi doreşte asta cam prea mult şi devine demonstrativă la un moment dat, ca o adolescentă ce se îmbracă punk şi-şi face o creastă roz pentru a atrage atenţia părinţilor ei.

8. Carrie de Stephen King – nu-i de mirare că tânăra Carrie o ia razna cu o mamă precum Margaret. Creştină fanatică, cu reale probleme psihice, dictatoare şi abuzivă, Margaret White e genul de mamă care ar scoate la iveală demonii din orice adolescent.

9. Portocalele nu sunt singurele fructe de Jeanette Winterson – foarte conservatoare şi fanatică religios este şi mama adoptivă a lui Jeanette, adolescenta ce e ruptă între convingerile fundamentaliste ale familiei ei şi pornirile sale lăuntrice.

10. Mama vitregă din basme – personaj colectiv, aţi ghicit, care le reuneşte pe toate zgripţuroicele şi răutăţile cu putinţă, care ne-au marcat copilăria şi pe mâna cărora nu vroiam să ajungem. Să zicem mama din Cenuşăreasa, din Albă ca Zăpada, din Lebedele şi câte şi mai câte. 🙂

sursă imagine principală