Un alt interbelic rămas în umbra personajelor-vedetă ca Eliade, Cioran, Camil Petrescu, Octav Şuluţiu s-a afirmat mai mult pentru critica sa (a făcut parte din Gruparea Criticilor Literari Români, alături de Mihail Sebastian, Pompiliu Constantinescu, Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Ion Biberi), dar a fost şi un prozator care a mers pe linia confesiunii pe care o practicau scriitori precum Max Blecher sau Mihail Sebastian. Cartea sa cea mai cunoscută, Ambigen, construită pe structura unei confesiuni ce are ca scop explorarea celor mai ascunse trăiri, a slăbiciunilor, a iubirilor imposibile, a modului său extreme de interiorozat de a se raporta la lume, respectă un primat care devenise practic obsesiv pentru generaţia sa, acela al autenticităţii, al denudării dureroase, dar sincere a eului. Citeşte tot articolul