Puiu Ozias, un om care a împlinit o sută de ani, este o mină de aur arhivistică. Împărtăşind fapte care interesează istoria, bătrînul retrăieşte, cu un amestec de cinism şi suavitate, întîmplări din viaţă: iubirea distrusă de laşitate, loialitatea şi prietenia măcinate de trădare, acte de eroism sabotate de jocuri de putere. Pe de altă parte, Vladimir Vasiliu, medic psihiatru, director în perioada socialismului al ospiciului de la Răstoaca Melcilor, este în conflict cu unul dintre bolnavii săi, Laban, un rege neîncoronat al azilului, admirat şi temut. Laban – care a intervenit tragic şi în viaţa lui Puiu Ozias – face legătura între două lumi, dinlăuntrul şi din afara zidurilor; el este în acelaşi timp duşmanul şi prietenul doctorului. Poveştile împletite ale lui Ozias şi Vasiliu alcătuiesc o tulburătoare „arhivă a trădării şi a mîniei”. Mica şi marea istorie sînt atrase deopotrivă într-un dans mortal. Citeşte tot articolul