Marți, 29 aprilie, ora 18 Invitați: Carmen Mușat, Sorin Lavric Lucrarea de faţă continuă seria unei estetici a simţurilor secundare, deschisă de autoare prin lucrarea Despre miresme şi duhori (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2005). Unele dintre teme au format obiectul unor cursuri ţinute la Institutul de Filosofie al Universităţii din Viena, altele au fost prilejuite de congrese de filosofie, conferinţe sau vernisaje. Cu excepţia ultimului capitol, care are la bază textul unei conferinţe ţinute la Universitatea de Arte Aplicate din Viena în 2008, celelalte studii prelucrează capitole din volumul Tasten, Riechen, Schmecken. Eine Ästhetik der anästhesierten Sinne (Königshausen & Neumann Verlag, Würzburg, 2005). În pofida popularităţii Banchetului lui Platon şi a anecdotelor lui Diogenes Laertios despre preferinţele culinare ale filosofilor, simţul gustului pare a fi astăzi lipsit de relevanţă filosofică. Etimologia comună a „savorii“ şi a „sapienţei“ a căzut în uitare, iar „apetitul“ şi-a pierdut rezonanţa metafizică. Mai mult, începând din secolul al XVIII-lea, facultatea de judecare estetică numită gust a fost complet separată de simţul fiziologic al gustului, ultimul fiind considerat inapt de a produce artă. Chiar şi fenomenologia, care pune percepţia la baza teoriei experienţei, s-a rezumat până acum la analize sporadice ale gustului. Cartea de faţă interoghează motivele acestei tăceri, care este cu atât mai surprinzătoare cu cât simţul gustului şi „arta culinară“ au intrat în ultimele decenii în atenţia deopotrivă a artiştilor, a ştiinţelor umane şi a ştiinţelor cogniţiei. Cartea este recomandată de revista Observator Cultural.
Invitați: Adina Dinițoiu, Silvia Dumitrache, Mircea Vasilescu „Povestiri de pe Calea Moșilor este prima mea carte de proză scurtă pentru adulți, deși cred că și pentru copiii de la 12 ani în sus ar putea fi o lectură simpatică și pe undeva utilă. În fond, este vorba despre copilărie, copilăria mea și implicit a generației mele care s-a întâmplat undeva la granița dintre două regimuri, cel comunist și cel capitalist «de tranziție» al anilor ‘90. Mi se pare un noroc faptul că «am prins» ultimii ani de dictatură, că am fost comandantă de detașament și am colectat frunze de dud pentru viermii de mătase, deși recunosc că o parte din angoasele și complexele mele de acum își au rădăcini în vremurile de atunci. În carte veți citi despre viața și întâmplările mărunte de pe o stradă aparent banală care s-a schimbat, s-a transformat sub ochii mei, pe măsură ce creșteam. O stradă care încă reprezintă mica mea lume. Locurile din carte există și în realitate – intersecția de la Eminescu, strada școlii și biserica Silvestru, magazinul Bucur Obor, străduțele «din spate» care pe atunci nu-mi inspirau încredere pentru că n-aveau blocuri și termoficare. Doar duzii au fost tăiați, din motive misterioase, inexplicabile. Iar cartea este scrisă din perspectiva copilului de atunci, într-un moment în care simțeam că dacă nu mă întorc în timpul acela și nu recuperez o parte din el, n-o să mai pot continua cu toată maturitatea asta câteodată apăsătoare și frustrantă.“ – Adina Popescu
Invitați: Raluca Dună, Vasile Mihalache și Cosmin Perța George Chiriac știe bine ce are de făcut: își poartă cititorul într-o lume care promite tot întunericul. Îi arată baruri întortocheate, orașe din sticle de votcă și femei reconstruite din bucăți. Universurile se dezasamblează, imaginea se face alb-negru, marea vuiește în creier, iar vântul apocaliptic își vede mai departe de crimele sale invizibile. „Lucruri care se desfac și se sorb” este o lovitură marinărească de pumn care zdrobește totul în calea ei, după care vă veți ridica alți oameni, neapărat. Ca și cum ați trece prin iubire, cu bestialitate. Prin „dragostea, ca o fereastră de la care te arunci”. Lavinia Bălulescu
