Tag: peter handke

Ce cărți să citim în timpul Campionatului Mondial de Fotbal

Încep cu o mărturisire: nu sunt microbistă. Nu atingeți încă, vă rog, butonașul cu X din colțul paginii :). Mă uitam foarte mult în copilărie la meciurile de fotbal, mai ales la cele în care juca echipa națională a României. Și asta pentru că toată lumea o făcea, nu exista altceva în program. Mi-aduc aminte că eram foarte atașată de Gică Popescu, Hagi, Lăcătuș și alții, ale căror nume nu le mai știu - aveam o fotografie A4 cu ei pe dulapul din bucătărie și mă lăudam, la vremea respectivă, tuturor rudelor sau prietenilor care ne treceau pragul că-i știam pe toți jucătorii din imagine. La ceva timp după aceea, din diferite motive, m-am depărtat și n-am mai urmărit meciuri de fotbal (mă interesau alte sporturi). Însă, cumva, fotbalul mi-a rămas în minte ca un sport frumos care apropie oamenii.   Citeşte tot articolul

Barbara Klemm: portretele cîtorva scriitori

Barbara Klemm a făcut timp de 45 de ani fotografie de presă pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung. A tăiat mapamodul în lung şi în lat observând, aşteptînd şi prinzînd pe film acele momente suspendate între indeterminare şi fermitatea unui gest statement, care se dezgolesc aleatoriu doar  în anumite milisecunde. Are imagini despre care ai impresia că sînt perspective construite, că un anume fel de încadrare şi un joc atât de semnificativ de simetrii şi de întîlniri nu are cum să iasă doar prinzând, spontan, scene care se petrec în faţa aparatului. Şi cu toate astea, ce înregistrează aparatul sînt milisecunde din peisaje convulsive, din momente şi întîmplări care au schimbat sau au făcut istorie. Citeşte tot articolul

Despre nemulţumirile lui Joseph Bloch – „Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri” de Peter Handke

Teribilistul scriitor austriac Peter Handke s-a impus de foarte tânăr pe piaţa literară de limbă germană. La 23 de ani, invitat fiind de Gruppe 47 – din care făceau parte, printre alţii, şi Heinrich Böll, Günter Grass, Ingeborg Bachmann –, după ce a ascultat câteva texte, s-a ridicat şi le-a reproşat celor prezenţi neputinţa lor de a descrie. Bineînţeles, a fost dat afară de la întâlnire, dar diverse reviste i-au publicat fotografia şi au scris despre gestul lui. Primul său roman, apărut în 1970, Frica portarului înaintea loviturii de la 11 metri, se bazează tocmai pe procedeul descrierii. De ce a ales ca punct central al prozelor sale tocmai acest procedeu literar? Victor Scoradeţ – prefaţatorul ediţiei româneşti a romanului - dă un răspuns mai mult decât lămuritor: Citeşte tot articolul