Tag: reactii

Interviu cu Ana Dragu: „Cred că orice om are o poveste de spus”

Ana Dragu este, așa cum scrie și în descrierea de autor de pe site-ul editurii Polirom, jurnalistă, poetă - a publicat, până acum două volume de poezie: Păpușa de ceară (Editura Charmides, 2008) și Păzitoarea (Editura Charmides, 2012) -, fondatoarea și președinta Asociației Autism Europa Bistrița. În 2007, aceasta a înființat Centrul de Resurse și Referință în Autism „Micul Prinț” Bistrița și, totodată, a pus bazele primei reviste periodice despre autism din România, intitulată 2 Elefanți. A publicat, de asemenea, peste o sută de articole despre autism. Citeşte tot articolul

Scriitori despre atacul de la Charlie Hebdo

Ce s-a întâmplat în redacția revistei Charlie Hebdo din Paris este îngrozitor, nedrept, revoltător și pune o oglindă deloc măgulitoare asupra lumii în care trăim. 12 oameni au murit pentru că "au îndrăznit" să glumească pe teme religioase. 12 oameni au murit pentru niște caricaturi. Sună ironic? Nu. Repet - 12 oameni au murit. Pentru niște caricaturi. Ne plac, nu ne plac, asta e cu totul altă discuție și nu intră sub nici o formă într-o argumentare de genul: "și-au căutat-o". În condițiile în care libertatea de exprimare nu este sau nu ar trebui să fie ceva de negociat. Este sau nu este. Iar literatura are o lungă istorie de "încălcare" a tabu-urilor, au fost enorm de multe cărți cenzurate de-a lungul timpului, acuzate de blasfemie, erezii care au generat discuții, amenințări, pedepse. Tocmai de aceea, am vrut să vedem cum reacționează scriitorii la tragedia de la Paris. Citeşte tot articolul

gabriel garcia marquez

Cu cele mai frumoase gânduri – din online către Gabriel Garcia Marquez

Mi-am pus capul pe pernă aseară cu greu, întristată de vestea morții lui Gabriel Garcia Marquez, la numai două zile după Nina Cassian. Când am aflat, am avut un impuls de a merge la bibliotecă și a scoate cărțile lui. Habar n-am de ce. Nu e de parcă aș fi demonstrat ceva cuiva. Poate a fost un impuls menit să mă convingă că, deși scriitorul columbian a murit, cărțile lui nu au dispărut odată cu el. Cred c-am adormit așa, gândindu-mă la Marquez, și, oricât de previzibil ar fi, m-am trezit gândindu-mă la el, venindu-mi în minte secvențe, pasaje pe care le-am iubit în cărțile lui - fac o mică paranteză: oare există un omagiu mai fain pentru un scriitor decât acesta, să monopolizeze gândurile unui om mic, necunoscut, de oriunde, la mult timp după ce i-a citit cărțile?  Citeşte tot articolul