Am aplicat strămoşescul proverb: cui pe cui se scoate. Şi cum ieri a fost aşa de urât că nici la Gaudeamus nu ne-am urnit, ba ne mai prinseseră din urmă şi tristeţile acelea cu gust de sfârşit de timp, adică tisteţile de lămâie ale lui Barnes, am luat alte cărţi la răsfoit în căutarea acelui ceva dulce care să dea alt gust lămâilor din sufletul nostru – cam bitter 🙂

Am ascultat bineînţeles Bitter sweet symphony şi uite aşa ma găsit cărticica care-ţi va ridica imaginea la ceruri în ochii iscoditori ai oricărei mătuşi, bunici gospodine (atenţie! vine Crăciunul!): un minighid pentru dulciuri cu fructe, care, hihi, costă 5 lei, asta ca să-ţi rămână şi ţie suficient capital pentru propria imagine 😉 Şi, răsfoind-o, la pagina 20 jos am dat peste Budincă de lămâie “Filip” – cum să te abţii la aşa nume (Filip ăsta deja părea un fel de Mic Prinţ al lămâilor) şi la perspectiva a ceva cald aburind dulce la tine în farfurie?

Trebuie să mă credeţi: budinca cu lămâie iarna = limonada vara. Dacă a doua te readuce în simţiri din toropeală, prima te pune pe picioare din amorţeală. Aşadar, ieri după-amiază am făcut budinca din: 3 lămâi, 50 g unt, 100 g făină, 2 pahare lapte, 5 ouă, 200 g zahăr, sirop de zmeură din dulceaţă (aici am înlocuit cu dulceaţă extra de mure sau, cum îmi place mie să-i zic, dulceaţă de extramure 🙂

Am tâiat felii mici lămâile şi le-am fiert frumos: cum dădea apa în fiert, o schimbam, pentru că, dacă vă aduceţi aminete de la ceai, lăsat cu lămâie sau reîncălzit aşa se face amar. Tot pe foc am făcut un sos din unt, lapte şi făină şi cum a început să se îngroaşe l-am dat deoparte. Am amestecat gălbenuşurile cu tot zahărul şi deja mă cam durea mâna dreaptă, că tare zgrunţuros era, dar mi-a ieşit să bat şi albuşurile spumă tare. După care, am pus gălbenuşurile în sosul deja făcut şi totul peste spuma de albuşe, si peste am aruncat şi bucăţelele de lâmâie fierte şi strecurate (alese de sâmburi mai ales!). După 45 de minute de aerobic culinar şi după încă 40 la cuptor am creat Budinca:

Asta era ieri seară, mai pe întuneric aşa.

And this was breakfast, cu sirop de extramure 🙂

Dacă deja nu îmi mai vine să ascult bitter sweet symphony şi parcă aş da-o pe ceva ce te unge mai antrenant, vă voi spune diseară cât a rezistat acest to go având în vedere că în scurt timp mă voi instala pe culoarele Gaudeamus. Altfel, să dăm pe apa sâmbetei plicurile plasticoase cu budinci instant – acest Filip slow nu te ţine low 🙂

Ce ar mai merge? Ar mai merge un Yellow, pentru zile cu gust strălucitor!

http://youtu.be/1MwjX4dG72s

3 comentarii
  1. Pingback: La Gaudeamus, vineri « Bookaholic

  2. Anca

    doamnelor, am rămas datoare:-)
    alors, tarte au citron meringuee:

    aluatul, și anume pate sablee, se face uite-așa
    http://chez.mazilique.ro/2009/10/aluat-de-tarta.html

    pînă cînd stă aluatul în frigi (nu este necesar să fie copt înainte separat) se prepară crema:

    se amestecă într-un vas sucul și coaja rasă de la 2 lămîi, 150 de gr de zahăr, un ou întreg și 2 gălbenușuri. se pun pe foc cîteva minute, pînă dau cîteva clocote, apoi se iau deoparte și se adaugă 30 de gr de unt.

    se toarnă crema peste aluat și se dă la cuptor. acuma, chestiunea cu durata de coacere e variabilă, firește. în funcție de cuptor. oricum trebuie să stea în jur de 20-25 de min. reperul este coca, ea să fie coaptă, nu crema, căci chiar dacă pare încă moale nu e grav, va mai sta cîteva minute la cuptor.

    cele două albușuri rămase de la cremă se bat spumă cu zahăr. trebuie să fie tare. pontul ca să se bată ca lumea este să nu rămînă pe masă, la temperatura camerei, ci le puneți frumușel la rece pînă le vine rîndul. și puneți un praf de sare înainte de a le bate.
    spuma se adaugă peste cremă și se mai dă o tură la cuptor pînă cînd e rumenită (destul de puțin timp îi trebuie pt asta, așa că ochii pe aragaz:-))

    și după toată distracția asta veți sta cu ochii pe frigider, fiindcă mai aveți de așteptat cîteva ore, pînă se răcește. dar am încredere că veți găsi ceva fain de citit între timp.

    și, ta-na-na, pt că îmi place de voi, aveți și-un bonus de-a dreptul regal http://www.reteteinimagini.com/Retete/Prajituri/Lemon-Drizzle-Cake.html
    am făcut-o și e genială. atîta doar că pt prepararea siropului de la sfîrșit nu am respectat rețeta, căci mi s-a părut cam mult sucul a 2 lămîi, am pus doar una jumate și bine am făcut. e suficient. și e mai bine să ne fie viața dulce, oricît ne-ar plăcea lămîile, nu?:-)

    gata. sper să vă placă. și aștept firește să-mi spuneți cum v-au ieșit:-)

    Reply
  3. Mădălina Georgescu Post author

    Vai, Anca, ce mi-ai făcut 🙂 Mă gândeam serios să iau o pauză de gătit şi iată că a venit reţeta proustiană… şi linkul 🙂 Salivând pavlovian îţi spun că o voi încerca cât de curând şi da, voi da de ştire, ca la carte, senzaţii, impresii, text şi foto.

    Mulţumim frumos şi delicios 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *