Încă din copilărie, de la primele cărți pe care le citim, e destul de ușor să găsim un pattern al personajelor feminine în contrast cu cele masculine: personajele feminine, în literatura „clasică”, sunt adesea caracterizate de gingășie, sensibilitate etc., în principiu atribute ale celor care sunt în linia secundă de acțiune, ele acționează indirect, învăluit, prin stratageme ale „feminității”: seducție, farmec, chiar înșelătorie. Așadar, mă bucur când descopăr cărți în care personajele feminine sunt agentul principal, cel care „face acțiunea” și nu este doar elementul secund sau, chiar dacă rămâne în prim-plan (vezi Tess d’Urbervilles sau chiar doamna Bovary), este supus clișeelor bine-cunoscute, de tipul „eternul feminin” sau „misterul feminin”. Dar la fel cum în gramatică uzul ajunge să facă norma, și în literatură aspectele sociale determină o anume reflectare literară a tipurilor umane, iar acum cred că prezența femeilor în aproape toate domeniile, inclusiv în cele destinate nu până demult doar bărbaților, a dus ca în literatură să se nască personaje feminine îndrăznețe, a căror interioritate apare în toată complexitatea ei.
Citeşte tot articolul