Tag: scriitor

Coperte și ilustrații realizate de JRR Tolkien

John Ronald Reuel Tolkien, binecunoscutul scriitor de romane fantasy, beneficiază și astăzi, după 40 de ani de la moartea sa, de o popularitate de poveste. Și, spun fanii lui din toată lumea, că merită. Dar câți dintre voi știu că Tolkien desena? Iar atunci când o făcea spunea că sunt doar niște mâzgălituri? Și, cum este mare lucru ca un om să fie înzestrat cu două talente, iar Tolkien este pe lista scurtă a scriitorilor-artiști faini, m-am gândit să vă arăt ce putea el să facă pe o foaie de hârtie cu pensula ori cu creionul. Citeşte tot articolul

Cealaltă jumătate. Cîteva lămuriri.

Cealaltă jumătate, volum coordonat de Whitney Chadwick şi Isabelle de Courtivron (trad. Raluca Cimpoieşu, Editura Vellant) cuprinde 13 analize ale modului în care au creat, au trăit şi au fost percepuţi 26 de artişti şi de scriitori  care şi-au împărţit, pentru o vreme, şi viaţa, şi interesul pentru acelaşi domeniu de creaţie. Citeşte tot articolul


Orele îndepărate şi din nou despre cititul de plăcere

Am citit Orele îndepărtate cu o plăcere care mi-a amintit de verile lungi de cînd eram mici şi trăiam direct în cărţile pe care le citeam la umbră, pînă la ameţeală. Am dat peste o poveste în care se descoperă şi se tot descoperă cîte ceva: e despre o carte din copilăria unei întregi generaţii, Omul noroaielor, e cu un castel din Estul Angliei, cu trei surori bătrîne care încă îl locuiesc şi cu fată care dă peste nişte secrete foarte vechi. Da, are ceva gotic, deci ceva de împrumut, ceva de inimă albastră şi  în acelaşi timp ceva foarte, foarte  nou. Citeşte tot articolul

Căutările fără sfârșit ale sufletului / Orlando de Virginia Woolf

Doris Lessing scrie undeva, în introducerea “Carnetul auriu”, că o carte, oricât de importantă ar fi, trebuie citită doar atunci când ești pregătit pentru ea (ca stare, nervi, putere de înțelegere). Am priceput asta abia acum, citind Orlando de Virginia Woolf, un roman pe care l-aș fi aruncat cât colo dacă mi-ar fi căzut în mâini acum câțiva ani. Și asta pentru că, deși e o carte minunată despre viață și vis, despre scriitori și idealuri, natură și căutări sufletești, îți pune la încercare răbdarea și-ți trezește cele mai contradictorii stări: te face să râzi pe rupte dar și să numeri căscaturile, îți face poftă să umpli cu cuvinte foi întregi de hârtie dar și să dai cu cărțile de toți pereții, te îmbie să ieși în lume dar te și face prizonierul celei mai întunecoase camere din suflet. Citeşte tot articolul


Timbre cu scriitori şi personajele lor

„Mi te-ai lipit de suflet ca marca de scrisoare” spune un cunoscut vers al unui cântec de dragoste. E numai bun de fredonat de iubitorii de literatură cu pasiuni pentru un anume scriitor, gen literar sau carte. Cât despre mărcile poştale, era inevitabilă apariţia celor dedicate numelor importante ale literaturii, fie autori, fie cărţi. Am amintit deja despre colecţiile aniversare Jane Austen, dar lucrurile bune şi frumoase în materie de timbre cu amprentă literară nu se opresc aici. Citeşte tot articolul

Paul Bailey citește din The Prince’s Boy la Bastilia

Ne bucrăm să auzim că Paul Bailey, un autor englez care nu doar că a scris despre România, dar a mărturisit că țara noastră l-a schimbat iremediabil. Pregătește un nou roman acum, Prince's boy, cu acțiunea plasată în interbelic și inspirat din viața unor personaje reale din istoria României (suntem foarte curioși despre cine e vorba!). Citeşte tot articolul

Marea casă, de Nicole Krauss

Despre anxietatea legată de ideea de „a nu avea niciodată copii” nu am citit prea des; poate chiar este un subiect despre care se vorbeşte rareori, nu cu vocea psihologiei sau a sociologiei sau a feminismului, ci cu vocea individuală, a unui personaj care poate reda complexitatea situaţiei, din interiorul existenţei lui. Cineva care să pună faptele pe masă. Care să spună: am cincizeci de ani; nu am devenit niciodată mamă; nu mă simt nici bine, nici rău, în general; aud, din când în când, câte un ţipăt acut de copil, despre care ştiu că e doar în capul meu; am o viaţă profesională ok; trăiesc singură; mă simt liberă; mă urmăreşte ceva. Citeşte tot articolul


Povești despre Amos Oz

Cînd am aflat că Amos Oz o să vină, în sfârşit în Bucureşti, mi s-a făcut dor să-i răsfoiesc din nou cărţile. Aşa că am scos din raft romanele care mi-au făcut pentru prima oară cunoscută literatura israeliană (apoi am descoperit-o pe Zeruya Shalev, dar asta e o altă poveste). Recunosc că aşa m-am apropiat de Amos Oz: citisem atîţia autori, europeni sau americani, de origine evreiască, dar nici unul care să trăiască în Israel şi care să vorbească nu din perspectiva evreului „rătăcitor. Citeşte tot articolul


Neaveniții din Piața Universității: Iulian Tănase, scriitor

Cu Iulian Tănase ne-am întâlnit zile la rând în Piața Universității. L-am văzut tremurând pe viscolul îngrozitor din seara în care a ieșit Băsescu să vorbească de neaveniți și de societatea civilă de proastă calitate. De ce ar veni în Piață un scriitor subtil ca Iulian Tănase și nu ar sta acasă să scrie cărți sofisticate și foarte frumoase cum sunt Oase migratoare, Adora sau Cucamonga? Dacă acum ceva timp i-am luat un interviu extraordinar despre literatură, acum vorbim despre proteste. Citeşte tot articolul

Nora Iuga: “Ce să fac, gândesc cam anarhic” (interviu)

Nora Iuga este ori Poetul nemuritor, ori un gen de curious-case-of-Benjamin-Button al literaturii noastre. De fiecare dată când o revăd este un om mai tânăr și mai plin de viață. Probabil dacă nu ar fi împlinit recent venerabila vârstă de 81 de ani, am fi întâlnit-o pe străzile din centrul Bucureștiului, protestând cot la cot cu cei tineri.

Am avut șansa să îi iau un interviu între două lansări. Prima a marcat ieșirea oficială pe piață a Conversației cu Nora Iuga, despre care am povestit săptămâna trecută, iar cea de-a doua va veni în februarie, când scriitoarea octogenară va scoate de sub tiparul Editurii Cartea Românească un nou volum de poezii ("Petrecere la MontRouge"), un ciclu-experiment, precum însăși l-a numit, în care versurile ar fi rostite inconștient în timpul somnului de o doamnă și înregistrate de un tânăr secretar... Citeşte tot articolul


La Mulţi Ani Vaclav Havel!

Nu puteam să nu-i spunem La Mulţi Ani când împlineşte 75 de ani, pentru că nu prea am mai auzit de preşedinţi care au scris piese de teatru, eseuri, au fost extrem de preocupaţi de drepturile omului şi au mai şi primit recent Premiul Franz Kafka (primit printre alţii de Philip Roth, Peter Nadas, Peter Handke, Haruki Murakami). Da, ne-ar plăcea să citim mai des astfel de poveşti care implică democraţia, schimbarea, cultura. Citeşte tot articolul

Sfaturi pentru scriitori

Dacă eşti scriitor aspirant, sigur vei găsi ceva pe placul tău pe Advice to Writers, o colecţie de sfaturi de la scriitori celebri. Sunt citate scurte despre aproape tot ce ţine de scris : de la stil până la cum să-ţi organizezi ziua de lucru, de la blocaje până la relaţia cu viitorul tău redactor. :) Citeşte tot articolul