„Un zguduitor poem de dragoste închinat Istanbulului...” (John Ralston Saul) Patru prizonieri stau închişi în celula unui centru de tortură. Atunci cînd nu sînt maltrataţi, ei spun pe rînd poveşti despre Istanbul, istorisiri ca un balsam împotriva durerii şi fricii, exerciţii de rezistenţă, şi nu un mijloc de a uita unde se află. Tortura nu-i dezumanizează, sentimentele bune nu li se şterg din minte, iar furia torţionarilor se dezlănţuie. Pornind de la destinul celor patru oameni închişi în celula cu numărul 40, romanul ajunge treptat să reflecte viaţa locuitorilor Istanbulului de la suprafaţă, cu suferinţele şi visurile lor, şi să aibă în centrul său marele oraş, aşa cum se vede el în oglinda trecutului şi în cea a prezentului. Aparent inspirat din viaţa politică, romanul Istanbul Istanbul transcende durerea, tristeţea şi melancolia şi-şi caută salvarea în speranţă, iubire şi în puterea imaginaţiei. Citeşte tot articolul